Trafalet

Sînt cîţiva ani de cînd încerc să aflu care este originea cuvîntului trafalet. Termenul tehnic folosit în construcţii, denumind rola cu care se zugrăvesc pereţii, a ajuns celebru în vara anului 2014, cînd o serie de jurnalişti au observat cu amuzament că instrumentul utilizat pentru sfinţirea unor ecrane de televiziune plasate la înălţime semăna izbitor cu rola cu mîner lung a zugravilor („Patriarhul Daniel a sfinţit cu trafaletul noile studiouri ale Trinitas TV“, adevarul.ro). Scena inaugurării unor studiouri de televiziune a atras atenţia prin multiplul contrast comic – dintre solemnitatea actului sacru, modernitatea contextului şi banalitatea meşteşugărească a scenariului evocat (al zugrăvirii pereţilor). La ironiile din presă a răspuns un comunicat oficial al autorităţilor bisericeşti („Obiectul respectiv este o tijă de sfinţire, chiar dacă pare un instrument de zugrăvit. Se numeşte miruitor şi e folosit pentru a unge cu undelemn încăperile înalte“ (stirileprotv.ro).

Cu ocazia acestor dispute mediatice, s-a putut observa că termenul trafalet, neînregistrat de dicţionarele noastre, părea cunoscut de multă lume. Într-adevăr, sute de pagini comerciale din Internet anunţă vînzarea de trafalete sau trafaleţi; termenul apare şi în ghiduri tehnice („Cum aplicăm vopseaua lavabilă cu trafaletul“, meserie.info), în conversaţii obişnuite şi, desigur, în mass-media, chiar cu alte prilejuri decît sfinţirile: „În sute de şcoli din Gorj încă se dă cu trafaletul“ (gds.ro); „Fabulos! Român surprins în timp ce îşi vopseşte maşina cu trafaletul“ (stirilekanald.ro) etc. În paginile comerciale se poate vedea cum trafalet este traducerea în română a instrumentului numit în alte limbi prin termeni total diferiţi: în engleză paint roller, în germană Farbroller, în franceză rouleau de peinture, în spaniolă rodillo de pintura etc. Şi în română, de altfel, termenul folosit cu decenii în urmă şi cuprins şi în DEX era rolă: „unealtă formată dintr-un cilindru de lemn sau de aliaje neferoase, care servește la unele lucrări de finisare în construcții (zugrăvit, tencuit)“.

Am crezut iniţial că trafalet provenea din vreun nume comercial, al unei firme care poate că produsese sau comercializase masiv, la un moment dat, instrumentul. Se pare că nu aceasta este însă explicaţia. E bine să dai de veste că misterele etimologice aşteaptă o soluţie: în acest caz, descoperirea sursei i se datorează colegului Bogdan Dumitru, căruia îi mulţumesc pe această cale, în numele curiozităţii personale, dar şi al ediţiilor viitoare ale dicţionarelor noastre. În opinia sa, care mi se pare perfect îndreptăţită, sursa cuvîntului e, foarte probabil, substantivul rusesc trafaret, tradus în dicţionarul rus-român coordonat de Gh. Bolocan, ca „tipar, model, şablon“. Or, rola de zugrăvit are într-adevăr o variantă cu modele în relief, prin care se poate imprima pe perete un anumit desen repetitiv: „sînt tot felul de trafaleţi, din diferite materiale şi structuri. Cam exact cum erau «rulourile» pe vremea bunicii, care-şi făcea minunatele floricele aurite pe pereţi“ (forum.softpedia.com). De la trafaret la trafalet, drumul e simplu, din punct de vedere atît semantic, cît şi fonetic. Semantic, trecerea de la o parte a ustensilei – rola cauciucată cu model în relief – la obiectul întreg nu pune nici o problemă, fiind un proces metonimic tipic. Din punct de vedere fonetic, sonantele r şi l sînt oricum apropiate; înlocuirea lui r cu l putea fi provocată de o tendinţă de diferenţiere (a două consoane identice repetate la mică distanţă), dar şi de analogia cu alte cuvinte terminate în -let şi denumind instrumente sau obiecte de tot felul – şevalet, stilet, piolet, burlet, volet etc.

Forma trafaret a intrat de altfel în română, cu sensul „şablon“, în texte de tehnică a confecţiilor („în timpul şablonării, trafaretul se suprapune peste suprafaţa şpanului împreună cu o ţesătură tampon“, Ioan Iacob, Inginerie generală în textile-pielărie, 2005) şi mai ales în româna din Republica Moldova, cu sensurile „model, şablon“ – „folosind trafaretul cu imaginea lui Ştefan şi spray-iuri“ (graiesc.md) –, inclusiv în accepţie figurată: „Mda, am înţeles şi eu recent că asemenea trafareturi sînt extrem de importante pentru unii oameni“ (opinii.md).

Încă nefixat, nestandardizat, termenul trafalet apare fie cu pluralul masculin trafaleţi (ca şi în cazul altor cuvinte tehnice), fie cu unul dintre pluralele neutre trafalete şi trafaleturi.

Frecvenţa cuvîntului a făcut deocamdată ca trafalet să fie înregistrat de Dexonline (cu definiţia „unealtă de zugrăvit manual, constînd dintr-un rulou confecționat dintr-un material spongios, prevăzut cu un mîner“ şi cu etimologia necunoscută). Cred că termenul va fi înregistrat în curînd şi de dicţionarele noastre generale, poate chiar cu explicaţia etimologică de mai sus. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

Foto: Adevarul.ro