Tortura se întoarce acasă, mulţumim, domnule preşedinte!

Cînd Statele Unite aveau o politică externă care îngloba drepturile omului, toată lumea ne iubea. Eram iubiţi peste tot în Europa de Est, unde disidenţii politici erau băgaţi la puşcărie şi torturaţi de poliţiile politice comuniste. Modul în care noi am apărat drepturile omului în Europa de Est a determinat căderea "imperiului răului", nu cursa înarmărilor lansată de Ronald Reagan împotriva URSS. Fieful comunist s-a prăbuşit în sine din cauza modului înfiorător în care guvernele îşi tratau cetăţenii. Noi le-am dat acestor oameni speranţa în eliberarea de sub opresiune şi ei ne-au crezut. Cînd Bill Clinton a "decuplat" oficial politica externă de drepturile omului, a spus lumii întregi că China şi Arabia Saudită îşi pot vedea liniştite de treabă, să-şi bage cetăţenii la închisoare şi să-i tortureze, că noi nu ne băgăm. A da prioritate, în mod oficial, afacerilor, în faţa drepturilor omului, a fost primul pas pe calea trădării idealurilor americane pentru care oamenii ne iubeau cîndva. Cei din Europa de Est au continuat să ne iubească şi după căderea Zidului Berlinului, pentru că încă vedeau în noi apărătorii drepturilor fundamentale ale omului. România, de exemplu, este unul dintre cei mai buni prieteni ai Americii, de la 1989 încoace; a fost alături de noi în Irak, în ciuda dezacordului unora dintre vecinii şi aliaţii ei europeni. În fostele republici sovietice, în special în Ucraina, Statele Unite sînt sprijinite şi admirate din cauza trecutului lor de cavaleri ai drepturilor omului. Nimeni din Europa răsăriteană sau din fosta URSS nu pare să fi auzit că politica externă americană a fost "detaşată" de drepturile omului. Dar cînd George W. Bush a ridicat în slăvi ceea ce el a numit "noua Europă", el n-a lăudat ţările de curînd eliberate de sub "imperiul răului" pentru Constituţiile lor liberale şi legile care pedepsesc abuzul împotriva drepturilor omului (care au avut ca model, întîmplător, legislaţia americană), ci pentru sprijinul lor în aventura irakiană. Le-a lăudat pentru că au crezut în ceea ce s-a dovedit a fi o mare minciună. Şi iată că vine darea în vileag - Noua Scurgere de informaţii! - cum că Statele Unite ar fi creat în Europa de Est lagăre de tortură pentru teroriştii capturaţi. Dacă e adevărat e înspăimîntător. Dacă e adevărat, nu numai că Statele Unite nu mai au nici un interes pentru drepturile omului în afara graniţelor lor, dar ne şi violăm, cu bună ştiinţă, propriile principii privind demnitatea umană, chiar în locurile unde acestea au însemnat cel mai mult. Să-şi fi plasat gaşca lui Bush lagărele de tortură în Europa de Est ca să le dea o slujbă torţionarilor fostei poliţii secrete a comuniştilor? Ăia vedeau meserie, tăticu', şi mai rămăseseră şi şomeri. Pentru tot restul lumii, gaşca la putere pare a fi hotărîtă să ducă de rîpă şi ultima fărîmiţă din capitalul de bună-credinţă dobîndit de la sfîrşitul războiului rece, un capital care ţine deja de trecut, ca şi excedentele bugetare din anii '90. Cînd nimeni nu ne va mai iubi, ne vom mai reaminti, măcar noi înşine, principiile dintru început ale Americii? Sau o să le punem la păstrat, dimpreună cu tortura, numai în amintirile est-europenilor?