Top-less cu top-tanul

12 ianuarie 2012   TÎLC SHOW

Anul începe minunat, cu bilanţuri şi topuri. Cel mai şi cea mai ocupă spaţii largi, de la filmele şi muzicile care au dat lovitura în 2011, pînă la vînzările de aspiratoare şi mixere care au rupt gurile, la ofertă. Revista Forbes România şi ziarul Adevărul au publicat un studiu al unei companii de monitorizare, o contabilizare cinstită, gospodărească, a apariţiilor în media trecute pe răbojul personajelor iconice din România contemporană. La categoria bărbaţi, pe primul loc se află, detaşat, domnul George Becali, patron de echipă de fotbal şi europarlamentar. Domnia sa a adunat, fără efort, într-o alergare uşoară, 515 apariţii media. Treaba asta demonstrează, la un calcul simplu, că în anul trecut nu a existat zi de la Bunul Dumnezeu, atît de invocat de cîştigătorul topului, în care să nu existe cel puţin o ştire, o menţionare a numelui George (Gigi) Becali. Mai precis, 1,41 de apariţii pe zi. Ar fi interesant de aflat dacă Dumnezeu însuşi a reuşit, pe parcursul lui 2011, să adune un număr comparabil de apariţii. Evident, apariţii media. Ocupanţii următoarelor două locuri de la vîrful acestei ierarhii semnificative pentru universul nostru public sînt domnii Răzvan Lucescu (164) şi Cristi Borcea (112).

Cea mai bună clasare la categoria femei îi aparţine doamnei Oana Zăvoranu, care a reuşit să o depăşească la sprint, pe ultima sută de metri, după o evoluţie mediatică extrem de spectaculoasă, pe Monica Gabor, fosta doamnă Columbeanu. Scorul strîns, 119-97, arată o competiţie dură, la baionetă, unde departajarea s-a făcut numai după intervenţia artileriei grele a unui pluton de vrăjitoare, gata să dea peste cap chiar şi stabilitatea Efectului Nostradamus, una dintre cele mai la modă chei de percepere a realităţii. Cea de-a treia clasată la această categorie este domnişoara Daniela Crudu (96 de apariţii în media), care ratează la fotografie clasarea pe atît de rîvnitul loc 2.

Interpretarea complexă a rezultatelor acestui raport de monitorizare ar trebui lăsată, după cum e normal, pe seama specialiştilor în sociologie, antropologie, psihologie şi speologie. Însă experţii nu au nici un drept să confişte această dezbatere de maximă importanţă pentru spaţiul nostru public. Avem dreptul şi noi, cetăţenii, să ne spunem părerea, să analizăm, să aşezăm în context, să declinăm, să consumăm, în cele din urmă, dimensiunea spirituală a acestor rezultate. Să cîntărim greutatea acestor cifre de unde se vede, clar, cam prin ce zone s-a situat interesul public în anul care s-a săturat de noi şi a şters-o, fără regret, în purgatoriul istoriei imediate. Avem dreptul şi noi să aruncăm o privire asupra felului în care simţim nevoia acută a unui proiect naţional, la care să participăm, cu mic, cu mare, redescoperind solidaritatea şi spiritul comunitar.

Ei bine, primii trei clasaţi în acest top al apariţiilor în media, la categoria bărbaţi, arată o orientare promiţătoare a interesului public din România spre sportul rege. Un elementar exerciţiu de interpretare ne arată că sîntem preocupaţi de o readucere în discuţie, de o reevaluare a monarhiei (vezi vocabula rege, din sintagma sportul rege), pe fondul relansării interesului public pentru ideea de echipă, de competiţie, de acceptare a provocărilor pe care ni le propune contemporaneitatea. Iar procesul interpretativ poate merge mai departe, cu argumente solide, spre identificarea unor lecţii pe care le-am învăţat din istoria recentă. Raportarea responsabilă la învăţămintele din perioada 1947-1989 e cît se poate de clară. Primul clasat în topul bărbaţilor este patronul unei echipe de fotbal care a aparţinut Armatei. În vreme ce ocupantul locului trei este un important acţionar al unei echipe de fotbal care aparţinea Ministerului de Interne. Plasarea într-o simetrie perfectă a acestor instituţii revalorificate în democraţie arată cît de clară e perspectiva pe care o are conştiinţa noastră publică asupra destinului istoric pe care îl avem de urmat. Iar metafora noii Arene Naţionale, devenită între timp o spectaculoasă realitate, unde se va desfăşura prima finală europeană din istoria noastră, se pliază perfect pe foamea spirituală de proiect naţional, de redescoperire a solidarităţii şi a spiritului de echipă.

În termenii analizei la nivelul nevoii de leadership adecvat naturii proiectului, lucrurile stau la fel de clar şi de îmbucurător. Ocupanţii locurilor 1 şi 3 se află într-o relaţie de rudenie naş-fin. E un fapt care generează o interpretare la un nivel mai subtil, o plasare a exerciţiului hermeneutic în zona antropologiei profunde. Ne dorim lideri care vin din tradiţia adîncă pe care am readus-o la lumină, înlocuind coşmarul istoric al abuzurilor pe care le făceau şirurile nesfîrşite de rubedenii de sînge, cu o imagine nouă, proaspătă, proteică, a rudelor prin alianţă. Spectrul aristocraţiei proletare se pierde în negura amintirii, lăsînd loc unei realităţi luminoase, unei meritocraţii capitaliste, dotată cu instinct de luptător şi de supravieţuitor.

În ceea ce priveşte decriptarea semnificaţiilor ierarhiei de la vîrful topului feminin, nu e nevoie de mare talent în ale interpretării pentru a identifica, imediat, aspiraţiile profund patriotice pe care le reflectă. Cele trei doamne clasate pe primele locuri sînt înalte, zvelte, brunete, cu priviri pătrunzătoare. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi puneţi-le în mîini, fiecăreia dintre ele, un drapel tricolor care flutură în vînt. Veţi obţine imediat o imagine celebră din iconografia paşoptistă. Spiritul Mariei Rosetti, recuperat în media anului 2011. Ce frumos, ce încurajator, ce optimist! Ce-i poţi răspunde azi unui operator de teren care îţi adresează o întrebare pentru un sondaj despre direcţia în care ne îndreptăm? Un singur răspuns se odihneşte pe buzele tuturor: „În mod sigur, într-o direcţie bună!“.

Cătălin Ştefănescu
este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Mai multe