Tic-tac

Timpul și istoria curg – natural – la unison. Omul mai intervine – mecanic – și umblă la acele ceasornicului. Primăvara și toamna dăm timpul înainte și înapoi, fiecare cu ceasul său. Și cu istoria sa.

Și cu cît istoria este mai extinsă, ca de exemplu istoria unui stat, numărul ceasurilor crește. Casa Regală Britanică are o colecție impresionantă de aproape o mie de ceasuri adunate încă din secolul al XVII-lea, din timpul regelui Carol I al Angliei (Charles I), care se spune că ținea două ceasuri pe noptieră, unul de aur și unul de argint, pe care le întorcea în fiecare noapte înainte de a adormi. Toți monarhii care au ocupat tronul britanic în continuare și-au manifestat pasiunea și interesul pentru ceasuri, nu numai achiziționînd piese dintre cele mai valoroase, dar și încurajînd evoluția în materie de tehnică. Secolul al XIX-lea, cînd tehnologia de măsurare a timpului a evoluat semnificativ, a reprezentat o perioadă foarte prolifică pentru colecția de ceasuri britanice.

Astăzi, cele aproape o mie de obiecte care ticăie în colecția regală britanică sînt împărțite între Castelul Windsor, care găzduiește 379 de ceasuri de colecție, Palatul Buckingham, unde se aude tic-tac din 500 de aparate ale timpului, și Palatul Holyrood (reședința oficială a reginei din Scoția), în care 80 de ceasuri arată ora exactă și amintesc de timpurile trecute. Ei bine, toate aceste obiecte care au ținut pasul cu istoria Regatului Unit, de forme și mărimi diferite, unele muzicale, altele astronomice, în stiluri cît mai diverse în funcție de moda epocii și de gusturile monarhilor, au nevoie să fie ajustate la ora de iarnă. Specialiștii de la Curtea Regală petrec două zile pentru a regla timpul, într-un maraton de schimbare a poziției acelor de ceasornic, care pentru ei reprezintă cea mai aglomerată perioadă din an. Cumva, timpul nu prea le ajunge.

Ceasornicarii regali au avut un plus de bătaie de cap (și de ceas) în perioada 1901-1936, cînd Prințul Albert de Wales, devenit ulterior regele E-duard al VII-lea, a introdus așa-numitul timp Sandringham. Acestuia îi plăcea mult să meargă la vînătoare, iar pentru a profita de cît mai multă lumină în zilele de iarnă, a ordonat ca toate ceasurile de pe domeniul Sandringham să fie date cu o jumătate de oră înainte. În 1936, regele Eduard al VII-lea a înlăturat măsura.

La sfîrșitul acestei săptămîni, într-o secundă, ora 04,00 se va transforma în ora 03,00. Istoria va rămîne aceeași. Oare doamna prim-ministru Theresa May ar dori să dea ceasul înapoi mai mult de o oră?

Tic-tac.