S/Z

De la o vreme, eram tot mai zinguratici. Zîmbăta plecam în week-end, zinguri. Ne erau dragi aceste zîmbete zenine. Nu zdădeam decît pe iarbă verde, pe pajiştea cea mai zuavă. Zgoteam din zac proviziile aduse şi preparam dejunul. Nevastă-mea gătea numai cu zoia. Mîncam, ca să zlăbim, zalate, zupe (din plic), şi evitam zlănina. Iubeam, în zghimb, zarmalele de post (fără zare, căci reţine apa). Zerile urcam pe deal, la zdînă, unde zdădeam şi peste noapte. Cînd zoarele era de două zuliţe pe cer, noi doi eram zgulaţi de mult de tot. Ne aşezam din nou pe pajiştea zuavă. Zgoteam din zac proviziile aduse şi preparam micul dejun; pe urmă, prînzul. Nevastă-mea gătea numai cu zoia. Mie mi-era foarte dragă zoia, căci ţineam la propria-mi ziluetă. Zbre zeară, reîncălecam pe zguter. Le zbuneam ciobanilor bonzoar şi demaram, apoi, zubit, ca să nu ne prindă ploaia rece, chiar lapoviţa şi ninsoarea, - căci, uneori, ningea zoios. Nu ştiu de ce, viteza vehiculului nostru mă făcea ză zdrig, de unul zingur, ori, mai curînd, să zumzăi, cînd juvenes dum zumus, cînd cogito, ergo zum!