Steaua NATO. Ariciul NATO

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) își sărbătorește ziua de naștere pe 4 aprilie. Cei 73 de ani pe care îi împlinește o găsesc într-o perioadă cu provocări noi și neașteptate. Istoria va consemna cum va străluci steaua NATO de această dată. Sau în ce fel se va orienta busola NATO, cum este numit simbolul organizației în actele oficiale.

Emblema NATO a fost aprobată de Consiliul Nord Atlantic în octombrie 1953: o busolă marină albă desenată pe un fond albastru închis. Desenul poate fi interpretat și ca o stea, de fapt așa și este (mai) cunoscut. Secretarul general al NATO de atunci, din 1953, explica astfel simbolismul siglei: o stea cu patru brațe care reprezintă busola care ne ține pe drumul corect, pe calea păcii, și un cerc care reprezintă unitatea care leagă statele membre.

Mai există, însă și... ariciul. Da, ariciul, un simbol al NATO mai puțin cunoscut, neadoptat oficial. Dwight Davis Eisenhower, comandantul suprem al Forțelor Aliate în Europa (SACEUR), a fost cel care a asociat prima oară organizația de securitate colectivă cu micul mamifer, în ianuarie 1951. Statele europene ar trebui să adopte o strategie de apărare «stil arici», încetinind forțele inamicului suficient cît întreaga structură NATO să aibă timp să schimbe cursul evenimentelor, scria generalul Eisenhower. Ariciul este un animal în general pașnic, care reacționează expunîndu-și toți țepii spre exterior doar cînd se simte amenințat și atacat. În rest, doar îi are. Cînd este în pericol iminent, ariciul poate mușca.

Prima țară europeană care a folosit acest simbol a fost Danemarca, au urmat apoi Norvegia, Italia și Germania. Ariciul NATO era imprimat pe documente, pe ștampile, existau insigne și tot felul de suveniruri cu acesta, care comunicau un mesaj simplu și tipic Războiului Rece: apărare pașnică, dar aspră dacă e cazul. Ariciul a prins și poleială aurie pe ace în epocă. Au fost confecționați arici din aur pentru a fi dăruiți unor personalități care susțineau și încurajau mișcarea euro-atlantică, printre care Winston Churchill, generalul Eisenhower și Lord Ismay, primul secretar general al NATO.

Simbolul a fost folosit din plin, chiar dacă neoficial, de statele NATO, atît în plan intern, cît și extern, pînă prin anii ’80. Apropierea finalului Războiului Rece a îndepărtat, probabil, ariciul. Chiar și așa, în 2001, secretarul general al NATO, Lord Robertson, a strecurat ariciul într-un discurs: Încă sîntem pe deplin capabili să ne apărăm securitatea teritorială; în această privință rămînem – și vom rămîne mereu – «arici».

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Sursa foto: nato.int