Statul la coadă, sport național?

Ca să ne onorăm prezentul, dar şi istoria mai mult sau mai puţin recentă, ar trebui să declarăm statul la coadă drept sport național?

Îmi amintesc, deloc vesel, de sloganul din ’89: „În decembrie ne-am luat raţia de libertate“. După 30 de ani, sîntem, practic, tot acolo. Tot la coadă. Acum ne-am luat raţia de democraţie, într-o răbufnire care ar putea fi curînd acoperită, din nou, de lehamite, nepăsare, părăsire. Ce e cu ţara asta, oameni buni? Ce fel de popor sîntem? Cum putem exista în spaţiul celui mai prosper şi coerent proiect al lumii moderne care este Uniunea Europeană avînd o emigraţie colosală fără să fi fost victimele vreunui război, ale unei dictaturi ori ciume?! (Ciuma Roşie nu se pune.) Unde s-a mai pomenit aşa ceva pe această planetă? Această ţară, am senzaţia, este şi nu este în acelaşi timp. Vorbeşte despre democraţie şi practică cvasi-sclavagismul populaţiei celei mai puţin educate, se pretinde europeană şi face totul pentru a refuza valorile Occidentului, iubeşte sportul, dar îl lasă de izbelişte. E perfect cacofonică. Cercetătorii britanici n-or fi avînd nimic de zis? Bine, da, au destul de lucru acasă… Noi rămînem cu această mare enigmă numită România, ţară care îşi inventează la intervale regulate cîte un mic Ceauşescu pe care se distrează să îl prăbuşească mai apoi. Ce e cu noi, fraţilor? Da, statul la coadă e un sport şi sportul a stat la coadă. Poate nu Simona Halep la Paris, dar ea cel puţin a întrebat lumea dacă se supără că intră prin faţă, iar oamenii i-au făcut loc. Au înţeles gestul şi au luat asupra fiecăruia cîte o secundă din timpul ei de aştepare ca să îi salveze şansele la Roland Garros. Alţii, mulţi, îmbucurător de mulţi, au stat la rînd, au pus ştampila şi au promovat votul. E o speranţă. Sportul reintră în lume. În lumea asta calamitată a noastră. Şi poate o schimbă. Poată că o să o facem şi noi, cît mai mulţi dintre noi. Chiar nu ne-am săturat de această buclă dementă? De această sinistră performanţă a revizitării trecutului pentru care nu merităm nici o medalie?