Statul Islamic şi lungul şir de ţicneli contemporane

A trecut ceva timp de cînd americanii bombardează într-o veselie în Siria și în Irak. De la un moment dat, s-au pornit și rușii. Cum se face acum. Care mai de care mai nerăbdător să arate opiniei publice, planetei întregi, cum explodează niște chestii. Vezi imagini luate cu drone sau cu sateliți, felurite tipuri de rachete și bombe care ies din burțile avioanelor, prafuri și pulberi care se aleg de obiectivele vizate. Acum, după odioasele atacuri teroriste de la Paris, mîndra armată franceză, cu elanul cocoșului sportiv, s-a pornit și ea la bombardat teroriști. La cîte depozite de armament și muniții, baze de antrenament și aprovizionare, cartiere generale și ascunzători ale fundamentaliștilor am văzut pînă acum că au fost făcute terci, Statul ăsta Islamist pare să stea mult mai bine decît armatele reunite ale Chinei și Israelului.

E adevărat, cu mai bine de un an în urmă, Jürgen Todenhöfer, un experimentat jurnalist german în vîrstă de 74 de ani, avertiza lumea că băieții ăia războinici stau mult mai bine decît am crede. Todenhöfer a reușit performanța excepțională de a petrece zece zile în inima bizarei organizații care a băgat spaima în Occident. Ce l-a uimit cel mai mult, dincolo de abundența de tehnică militară – prin care se găsea și armament german nou-nouț, în țiplă –, a fost entuziasmul general al combatanților care s-au alăturat Statului Islamic. Jurnalistul avertiza, încă de atunci, că fiecare bombă americană care cade în Siria și în Irak, fiecare rachetă care se oprește în turbanul unui luptător islamist înseamnă încă un val de înrolări entuziaste ale populațiilor de prin părțile alea, în marea familie extatică a noului Califat. Dar tot jurnalistul german povestea și despre dimensiunile suprarealiste ale comerțului cu armanent. Toată lumea implicată în conflict, triburi, grupuri ale unor șeici, opoziția siriană de toate culorile, kurzii, yazidii, diferitele unități fidele lui Bashar al-Assad, fundamentaliștii Statului Islamic, literalmente toată lumea cumpără și vinde armament, fără discriminare, chiar dacă e vorba de cumpărat și vîndut de la adversarul direct.

Prin presa americană se vorbește din ce în ce mai limpede despre gafe de proporții petrecute pe la CENTCOM, instituția unificatoare a coordonării activității din teatrele de operațiuni de sub comanda Departamentului Apărării. Cică niște analiști ar fi produs anumite rezultate ale unor evaluări care l-au indus în eroare pe președintele american. El fusese lăsat să creadă că operațiunile de anihilare a luptătorilor fundamentaliști stăteau mult mai bine decît situația reală, din teren. Oameni care prelucrează date, interpretează poveștile altor oameni, cărora li s-a povestit ceva de către cineva, imagini, relatări, rapoarte, munți de informație căzuți peste niște funcționari care trebuie să producă un rezultat rapid, structuri peste structuri, niveluri de comandă, amestecuri fabuloase de știință, empirism și emoție umană, un haos fabulos, cu aspect de disciplină științifică.

Cum se face că, deși toți sateliții și toate dronele cască ochii la teritoriul ăla – e drept, cam întins, mai multe surse de presă apreciază teritoriul controlat de ISIS ca fiind un pic mai mare decît cel al Marii Britanii –, totuși fac islamiștii la comerț acolo de le sar capacele. Da, un inconvenient major e că luptătorii Statului Islamic se amestecă în aglomerările orașelor mari pe care le controlează. Acolo n-ai cum să lovești în toată lumea, pentru că ar trebui să omori niște sute de mii de oameni, printre care se află cîteva mii de teroriști. Dar cum fac ditamai comerțul cu petrol? Cum vînd obiecte de artă pe Internet? Cum se aprovizionează cu oceane de muniție? Pe unde trec conductele alea, de nu le poate bombarda nimeni? Unde se extrage petrol? Unde se prelucrează? Cum se transportă? Liniște… Îngerașul salvator Vladimir susură ingenuu, de la Kremlin, că prin G20, adică prin grupul marilor economii ale planetei, s-ar găsi unii care nu sînt străini deloc de comerțul ăsta.

Chestia e că nimeni nu pare să știe precis cine sînt tipii ăștia. Iar ca să te lupți cu un adversar, ar cam trebui să știi cine e, ca să nu te trezești într-o poveste ca-n Fightclub, mutîndu-ți singur nasul. Unii spun ba că sînt structuri ale serviciilor secrete irakiene din perioada lui Saddam, ba că sînt o combinație de ofițeri irakieni cu susținere saudită foarte grea, dar toată lumea e de acord că băieții ăștia, oricine or fi fiind ei, și-au făcut lecțiile la propagandă și marketing. Ba chiar există surse care spun că fundamentalismul religios al Statului Islamic nu e cel pe care-l știm, cu „Moarte tuturor necredincioșilor!“, ci cam așa: „Orice credință care acceptă democrația trebuie să piară. Dar celelalte religii ale Cărții trebuie să trăiască“. Deci mozaism și creștinism.

Te ia rîsul, dacă n-ar fi de plîns. Iar imaginea delirului total are și un moț pe măsură. Încetul cu încetul, se face coaliția anti-ISIS (sau ce-o fi fiind el). Noi, bine-mersi, la adăpost, în NATO. Dar, ce să vezi, ne găsim de aceeași parte a baricadei și cu Rusia. Sîntem aliați, cum ar veni. Vorba unui prieten: „Măi, ultima dată cînd am fost aliați cu rușii am ieșit tare prost…“

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.