Şpănguiţi clasa creativilor!

A m primit un e-mail de la Horse, de la adresa crucifyme@iamaterrorist.com , care mă jupuia de viu pentru că scrisesem că, în oraşele Americii, cerşetorii devin din ce în ce mai rari. "Trebuie să spun", scrie Horse, "lucrurile nu stau DELOC aşa. M-am stabilit de curînd în NYC şi în fiecare zi ies pe stradă şi cerşesc de-mi vine acru, alături de cel puţin alţi şase inşi. Această artă nu este deloc moartă şi, în realitate, devine din ce în ce mai grea. Dacă mă scot cu 30 de dolari la sfîrşitul nopţii se cheamă că am avut noroc. Treizeci de parai de-abia dacă ne ajung, cîinelui meu şi mie. Cu mail-ul ăsta o să te şpănguiesc. Te rog, dacă ai amici prin NYC, fă-i să fie mai generoşi (dacă nu sînt deja) şi ajută-ne să rezolvăm această sîcîitoare problemă financiară cu care noi, cerşetorii rătăcitori, ne confruntăm zi de zi." Mi-am luat libertatea de a cita pe lung din Horse, nu numai pentru că este un purtător de cuvînt articulat a ceea ce eu eram sigur că este o artă pierdută, dar şi pentru îndemînarea lui în a folosi neologismul "a şpăngui", un cuvînt pe care nu l-am mai auzit pînă acum şi care ar putea să valoreze, într-o lume mai dreaptă, cel puţin o sută de mii. Dacă Horse ar putea vinde cuvîntul "şpănguială" pentru suma aceasta, nici el, nici cîinele lui nu ar mai duce lipsă de nimic, în viitorul controlabil. Sînt oameni cu mult mai puţini ageri decît corespondentul meu care cîştigă o sută de mii pe an născocind în vis cuvinte stupide pentru companiile telefonice şi pentru băuturile greţos de noi. Horse ar putea să se înfigă în miezul războiului beuturilor şi să boteze un soi de vodcă pe care ar putea s-o bea chiar şi cîinii. De fapt, aş putea să pun rămăşag că oricine foloseşte cuvintele şi Internetul atît de admirabil ca Horse nu cerşeşte doar bani, ci o face de dragul artei. Desigur, cere un bănuţ cu care să-şi ducă traiul, dar face oamenilor o mare favoare. Îi eliberează de mărunţiş şi de vinovăţie şi le produce, fără îndoială, un fior-doi aruncînd în ei cu neologisme. Se prea poate ca unii dintre binefăcătorii lui Horse să se fi întors la birourile lor de sticlă cu un cuvînt ca "şpănguială" pe buzele lor lucind de frapuccino şi să fi făcut o sută de mii doar aruncîndu-l. Şi mai sînt dispus să pun rămăşag că dulăul lui Horse, al cărui nume nu-l ştiu, nu s-ar fi atins de vodca pe care Horse tocmai ar fi botezat-o fără să vrea. Dintotdeauna am crezut că cerşetorii îndeplinesc o funcţie ecologică şi spirituală, că ei constituie un ordin monastic care absoarbe excesele omenirii. Acum încep să bănuiesc că sînt cu mult mai mult decît atît, că sînt o adevărată resursă care creează oportunităţi şi nutreşte o întreagă clasă parazită, o clasă urbană compusă din publicitari şi copywriter-i. Şi alţii aidoma lor. În spiritul lui "a şpăngui" îmi alătur vocea celei a lui Horse pentru a cere oamenilor din New York şi din alte oraşe, în care cerşetorii îşi exercită arta, să dea de îndată şi mult, dacă vor ca slujbele lor de fiţe să nu se evapore. Metrosexuali plătiţi în exces, nu aveţi nimic de pierdut, doar bănetul făcut fără imaginaţie. Sufletele voastre nu vor fi nicicînd atît de libere ca acela al cîinelui lui Horse, dar măcar vina vă va fi fost spălată.