Şobolanul şi omul politic – cazul dlui Ponta

7 septembrie 2016   TÎLC SHOW

Ideea că arhetipul parlamentarului, senatorului sau liderului politic român este similar cu al unui tîmpit este nu numai profund greşită, ci şi periculoasă, căci ignoră capacitatea de a face rău în mod voit a omului inteligent.

Adrian Năstase este cu mult peste media de inteligenţă europeană şi acelaşi lucru se poate spune şi demonstra relativ uşor despre toţi foştii lideri ai PSD-ului, ai PNL-ului şi mulţi alţii care constituie elita politică românească. O bună parte dintre ei, din păcate, sînt corupţi.

În toate partidele sînt şi oameni decenţi, care îşi fac treaba bine sau foarte bine şi care îşi doresc în mod cinstit binele României. Demonizarea întregii clase politice este o greşeală şi poate avea efecte deosebit de negative.

Politicianul-şobolan este problema majoră a României şi nu politicianul prost. Ca orice şobolan, acesta va trage tare pînă va reuşi să ajungă la porţia de hrană dorită. Odată ce se va obişnui cu o raţie zilnică bogată, orice scădere sau pericol de scădere a raţiei va duce la o reacţie agresivă, dar şi inteligentă. Şobolanul aflat în pericol de a rămîne fără hrană nu va ezita să încerce să găurească orice pentru a ajunge la sursa de mîncare. Cîteodată, acesta nu va ezita să atace şi chiar să omoare alţi şobolani.

În scurta mea perioadă în Guvern, am dat peste cîţiva şoareci şi unul-doi şobolani politico-birocraţi (oameni instalaţi în sistem de către politicieni pentru a controla ministerele). Victor Ponta este un politician care, la începutul anilor 2000, era una dintre puţinele speranţe serioase ale PSD-ului, dar care începe din ce în ce mai mult să se comporte ca un politician şobolan. Din păcate, nu este singurul, politica românească fiind de-a dreptul infestată.

Într-o postare recentă pe Facebook, domnul Ponta îşi expune realizările din timpul perioadei în care a fost prim-ministru. Textul dînsului merită analizat. Scrie domnul Ponta că, pentru „a scăpa“ de dînsul, ar trebui să se întîmple următoarele:

– Luaţi ţara din dezastru economic şi o aduceţi în patru ani pe locul 1 la creştere în Europa.

Pe lîngă firescul „Să îi trăiască famelia lui dă dăştept, că a scos Românica la produs în Europa, că altfel nu ştiu ce ne făceam!“, am zis să verificăm şi datele.

Datele spun că cea mai mare creştere economică a ultimilor cinci ani este înregistrată în timpul inamicului, respectiv al guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloș. Cam cu două puncte procentuale peste creşterea din timpul domnului Ponta. În mod sigur, patru ani fără „meseriaşi“ celebri cum ar fi domnii Şova, Vâlcov, Oprea, Fenechiu şi doamnele Grapini sau Plumb ar face posibilă o reformă a administraţiei publice în România şi s-ar putea rezolva principalele probleme care au transformat statul român într-o prostituată bună de produs bani pentru şmecherii partidului, gen Ghiţă. Nu e nevoie de un dezastru economic, este de-ajuns că avem o clasă politică minunată şi un aparat birocratic care merge ca uns.

– Ţineţi patru ani fără să tăiaţi la nimeni un leu, adăugînd ceva la pensii şi salarii.

Declaraţia că nimeni nu a avut tăieri salariale este riscantă şi dovedeşte fie că domnul Ponta minte (în mod sigur au existat oameni care au avut tăieri de salarii în timpul guvernării domniei-sale), fie că nu a tăiat el însuşi nici un leu. Cum singurii care ştiu că aveau lei erau fraţii Cămătaru, ţin să îl felicit pe domnul Ponta pentru decizia înţeleaptă de a nu încerca să facă pe Tarzan. Tăiatul leului lui Nuţu l-ar fi făcut în mod sigur preşedintele României, spre disperarea unei bune părţi a noastre, a cetăţenilor pacifişti.

– Lăsaţi TVA, CAS, impozit pe dividende, pe microîntreprinderi aşa scăzute cum le-am făcut eu.

Aşa a vrut muşchiul lui, aşa a făcut El. El, nu Guvernul, nu partidul, nu Parlamentul. El, domnul Ponta, a gîndit schema asta senzaţională şi a făcut-o, transformînd România în Germania pînă la momentul venirii tehnocraţilor.

– Construiţi ca mine şcoli şi maternităţi (nu penitenciare).

În timpul în care nu era pe la televizor, El construia şcoli şi maternităţi. Desigur, nu construia penitenciare, în ciuda faptului că, conform statisticilor europene, avem mare, mare nevoie de mai multe penitenciare. În plus, este bine ştiută poziţia dînsului de a proteja hoţii din partidul propriu şi din ale celor care îl susţineau, gen UNPR şi ALDE.

– Scădeţi taxele consulare pentru românii din afara ţării, cum am făcut eu, şi luptaţi-vă pentru drepturile lor în ţările respective – nu îi folosiţi doar la vot după care uitaţi de ei.

Sînt bine ştiute luptele corp la corp ale domnului Ponta cu diverşii şefi ai Franţei, Angliei, Suediei şi Italiei, ieşirile sale curajoase şi mai ales imaginare în presa străină pe marginea protejării drepturilor cetăţenilor români din străinătate. De asemenea, bine ştiută este şi implicarea personală a dînsului în facilitarea votului cetăţenilor români din străinătate.

– Purtaţi-vă cu românii precum cu un popor european liber – nu iobagi pe plantaţiile străinilor, umiliţi şi manipulaţi de arendaşii şi vătafii autohtoni.

Ultima dată cînd am verificat, principalele umilinţe pe care le suportau cetăţenii români erau la administraţiile locale – marea lor majoritate controlate de PSD. În plus, probabil nici măcar în viziunea domnului Iliescu nu a existat un politician român mai arogant decît domnul Ponta.

– Pînă atunci însă văd doar un imens Sistem de Propagandă care foloseşte toate instrumentele guvernării să se lupte cu un om – pe „persoană fizică“! Guvernul îmi ia titlul de doctor din 2003, Macovei vrea să mă dea afară din Barou, unde sînt membru din 2005, ţipaţi să ajung în închisoare şi pentru că am participat la asasinarea lui Kennedy, vă luptaţi contra „comunistului“ Ponta, care avea 17 ani la Revoluţie şi a fost lider de elevi în Piaţa Universităţii!

Dom’le, e răi ăştia! Adicătelea fură omu’ acu’ 13 ani şi voi îi luaţi acuşica înapoi ce a furat. Păi, asta e definiţia Propagandei! Apoi să îl dea afară şi din Barou, unde a intrat pe baza furtului iniţial, de parcă am trăi într-un stat normal şi nu într-unul în care ne-au condus generaţii după generaţii de sociopaţi corupţi!…

În mod şmecheresc tipic, domnul Ponta încearcă să ducă în derizoriu furtul şi face o legătură cu altă infracţiune pe care în mod evident nu a comis-o. Asta la trei rînduri după ce scrie despre sisteme de propagandă. Paragraful se sfîrşeşte în mod firesc cu o menţionare a dînsului despre el însuşi la persoana a III-a singular – unul dintre indicatorii cei mai clasici ai sociopatului.

– P.S. Eu nu candidez la nimic (cu excepţia locului de simplu deputat PSD), aşa că spuneţi ce vreţi despre mine!

Traducere: Nu candidez la nimic, în afara singurei poziţii posibile la care pot candida în acest an.

Ca să fim clari – este singura poziţie la care poate candida domnul Ponta. Poziţia de Dumnezeu, în ciuda oricăror zvonuri, este ocupată, aceea de baron-şef la PSD nu e nici ea vacantă, domnul Tăriceanu nu pare deloc dispus să renunţe la ALDE, iar sfînta poporului e clar doamna Udrea.

Cum şi de ce o speranţă reală a politicii româneşti a ajuns să rişte a fi exponentul tipic al şobolanului politic sînt întrebări dificile nu numai pentru domnul Ponta şi PSD, dar şi pentru noi, toţi ceilalţi.

Mai multe