"Şi eu sînt pesedist!"

Cu o mică întîrziere, Adrian Năstase a organizat, pentru şcoala vedetelor, o excursie tematică. Elevii au fotografiat, şi-au luat notiţe şi au pus întrebări sfioase, sperînd să nu verse cafeaua pe covoarele de Buhara. După care au ieşit la talk-show-uri şi au strîmbat din nas ca vulpea amatoare de struguri. Apartamentul e prea încărcat, are mult kitsch, nu poţi respira, parchetul de abanos e strîmb. Vorba lui Mircea Crişan: "vai şi amar, vinul era vechi, icrele negre..." Proprietarul n-a făcut economie cu detaliile, a precizat care sînt copiile şi care originalele. Ba chiar i-a şi vîndut o carte lui Cristoiu. Pe scurt, Năstase e o gazdă primitoare. Un om dintre noi. The premier next door! Ziua uşilor deschise a venit cam tîrziu. Interesează pe cineva pasiunile fostului premier, fostului lider PSD, fostului orator vehement, etc.? De ce n-a invitat atunci şi echipa de la România Cultural? Sau de la muzeul de vizavi? Ceea ce trebuia să fie o demonstraţie promptă şi completă a onestităţii financiare a familiei Năstase a devenit o paradă a sclipiciului artistic, bun de aruncat în ochii maselor. De parcă statutul cultural al obiectelor exhibate ar spulbera din oficiu acuzaţiile privind provenienţa lor. Acestea nu se mistuie cu cafele şi şerbet, ci cu un audit conştiincios, făcut de procurori, evaluatori şi contabili cu mînecuţe. Ca să nu-i zic anchetă. La urma urmei, ce s-ar fi aşteptat să vadă emotivii vizitatori? Un munte de lingouri de platină? Teancuri de dolari proaspăt ieşiţi din tipografie? Găleţi cu diamante? Ciorapi bătuţi cu nestemate? Atunci, da, spiritele reportericeşti s-ar fi inflamat şi ar fi pornit o nouă cruciadă. Aşa, cu tablouri copiate şi ediţii princeps, energiile inchizitoriale s-au cam ofilit. Accentele s-au mutat de la bani la folosinţa lor! E doar un colecţionar cu gusturi amestecate! Dacă se dovedea că a luat tone de mită şi le-a consumat pe vodcă şi stripteuze, precis c-ar fi fost iertat cu zîmbete dîmboviţene. Numai că Adrian Năstase nu e doar un caz oare care pe lista Parchetului şi nici un subiect trecător, de presă. El mai face parte şi dintr-o structură unde nu te impui decît muşcînd în stînga şi ameninţînd în dreapta. Or, cînd un piranha e rănit, ceilalţi îl sfîşie pe loc! Acum, principialul PSD se cam desparte de Năstase, sînt alţii dornici să-i ia locul. Maurul şi-a făcut porţia, maurul poate să dispară! Parlamentarii, indiferent de culoare, au votat cu grăbire să nu se creeze vreun precedent ce i-ar putea atinge. Voind să-şi manifeste solidaritatea cu Berlinul de Est, asediat de ruşi, preşedintele Kennedy a clamat "Şi eu sînt berlinez!". Votînd cum au votat, aleşii poporului au declarat într-un glas "Şi eu sînt pesedist!". Căci asta e regula în ţara partidului unic, unde PSD sau Partidul Subtilizărilor Discrete le-a înghiţit pe toate celelalte, prin absorbţie. Sfîrşitul politic al lui Adrian Năstase e pe-aproape, nu şi acela al corupţiei cu sau fără ştaif. De fiecare dată cînd plec la birou trec pe lîngă o curte locuită de un dulău nervos. M-a văzut de milioane de ori, dar de cîte ori trec pe-acolo latră cu o furie înspăimîntătoare. De fapt latră pe oricine. E mare, negru ca smoala şi în ochi îi citesc o ură ireparabilă. Cu forţa lătratului său ar putea muta din loc un tractor cu remorcă. Zilele trecute, seara tîrziu, veneam acasă. L-am zărit liber, pe stradă. Părea mai mare şi mai negru ca de obicei. Am auzit cum îmi sună ceasul! În timp ce mă gîndeam pe unde să ocolesc, am observat că bruta nici nu latră, nici nu se repede la mine. Dimpotrivă, se-nvîrtea pe lîngă poarta curţii de domiciliu, acum închisă. Mi-am făcut curaj şi am păşit mai departe. Pe măsură ce mă apropiam de el, îl auzeam scheunînd uşor. Şi parcă cu teamă. Cînd am ajuns în dreptul lui, s-a lipit de poartă ca timbrul de scrisoare. Pentru o clipă mi-a fost milă de el, dar n-am îndrăznit să-l mîngîi sau să-i zic ceva. A doua zi am trecut din nou pe stradă, iar el era din nou înăuntrul curţii. Şi m-a lătrat cu furia cunoscută. Am zîmbit edificat. Unii sînt vehemenţi doar din spatele unui grilaj.