Şi ce dacă grexit?

La Bruxelles, la Berlin, la Atena se discută aprig despre o posibilă ieşire a Greciei din zona euro. Fără bani europeni, statul se află în incapacitate de plată. Iar Europa nu mai e dispusă să împrumute bani. E un impas anticipat, prefigurat chiar deja de multă vreme. Problema e că premierul Alexis Tsipras vrea ca ţara sa să rămînă în zona euro, dar fără să continue măsurile de austeritate propuse de troika. Adică: acces la avantajele oferite de umbrela protectoare a monedei europene, fără garanţia returnării împrumuturilor. Pentru statele europene puternice, Grecia e un partener incomod. Problema e că s-a mers prea departe, că s-au dat prea mulţi bani în speranţa recuperării datoriilor deja contractate de Grecia. S-a ajuns la un prag la care statele europene au nevoie de un răspuns – şi, mai ales, de o perspectivă clară: plătim, în continuare, cu condiţia unor garanţii ferme de recuperare, sau nu mai plătim nimic şi pierdem tot? Tsipras înţelege foarte bine această dilemă şi joacă în stil mare. 

● Întrebarea principală nu e ce se va întîmpla cu Grecia dacă hotărăşte să părăsească zona euro şi Uniunea Europeană. Ci ce se va întîmpla cu moneda unică şi cu Europa în caz de grexit. Se va prăbuşi euro ca urmare a pagubelor irecuperabile sau, odată făcute „uitate“ datoriile, va deveni mult mai puternică pentru că Europa nu va mai fi nevoită să susţină o economie deficitară? 

● Uniunea Europeană a dat Greciei sub formă de ajutoare şi împrumuturi 255 de miliarde de euro. Numai Germania a plătit între 55 şi 80 de miliarde. Refuzul acestor plăţi sau intrarea Greciei în faliment ar însemna că Europa îşi poate lua adio de la aceşti bani. Pagubele sînt serioase. Dar nu vor afecta direct economiile statelor. Europa şi-a construit între timp mecanisme de reglaj şi instrumente financiare anti-criză. Este posibil ca, pe termen scurt şi mediu, să existe turbulenţe pe bursă. Ele nu vor strica „maşina“ europeană. În schimb, aceste pagube vor da apă la moară partidelor euro-sceptice şi mişcărilor populiste, anti-europene. Preţul politic va fi mai mare decît preţul economic. 

● Pentru Grecia, ieşirea din zona euro va însemna în primul rînd adoptarea unei noi monede. Probabil drahma (nouă). Stabilirea cursului de schimb – mai mult ca sigur, inferior monedei unice – e una dintre problemele care îi preocupă atît pe greci, cît şi pe occidentali. 

● E foarte probabil ca pe fondul instabilităţii, oamenii să-şi mute economiile în bănci străine, mai sigure. Guvernul va fi nevoit să ia măsuri drastice pentru a opri exodul banilor în afara graniţelor. 

● Ieşirea din zona euro va speria investitorii. Cei mai mulţi probabil că îşi vor lichida afacerile.  Eventualele măsuri de restricţionare a circulaţiei capitalului vor descuraja alte investiţii. Pe termen lung. 

● Indicii de performanţă economică vor continua să scadă. Aceşti indici sînt importanţi, cuantifică, pentru potenţialii investitori sau parteneri externi ai ţării, cît de credibilă, cît de sigură e economia statului respectiv. Dar ce-ar însemna căderea cu încă o treaptă a unui stat care are deja un rating foarte slab? 

● Lipsa investiţiilor va genera şomaj. O creştere a şomajului va destabiliza încă şi mai puternic economia deja slăbită a Greciei. Guvernului nu-i va mai rămîne decît să tipărească bani. Mulţi bani cu valoare tot mai mică. Adică inflaţie. Inflaţie galopantă. 

● Insecuritatea socială şi sărăcia vor produce tulburări grave. Guvernul de la Atena va avea de înfruntat o scădere a popularităţii, proteste masive şi, probabil, manifestări violente. 

● Guvernul ar putea căuta sprijin la Moscova sau la Beijing. Mai ales Putin va fi probabil încîntat să primească în sfera sa de influenţă o fostă membră a Uniunii Europene. Un bun parteneriat cu Grecia, o salvare a acestui stat de la catastrofă ar servi drept model pentru alte state din zona de Sud şi de Est pe care Putin încearcă să le seducă prin faptul că Rusia e un stat puternic şi o alternativă credibilă la Uniunea Europeană. Dar oare dispune într-adevăr Rusia de resursele necesare, inclusiv de competenţele umane, pentru a oferi Greciei soluţiile ieşirii din criză? În ce măsură construirea unui

– un proiect deja discutat cu guvernul de la Atena – e un proiect suficient de profitabil pentru a asigura veniturile unui stat falimentar? 

● Paul Krugman ne aminteşte, în blogul său asociat ziarului The New York Times, de o veche butadă conform căreia nu e indicat să strigi „foc!“ într-o sală de teatru plină. Ăsta ar fi motivul pentru care, în ultimele zile, n-a mai pronunţat cuvîntul „grexit“. Îi dau dreptate – ba chiar îmi permit să-l şi completez: nu e indicat să strigi „grexit“ cînd se joacă o tragedie! Pentru că panica naşte panică. 

Foto: wikimedia commons