Septembrie negru

15 septembrie 2006   TÎLC SHOW

Am trăit ziua de 11 septembrie 2001 cu cea mai sublimă încrîncenare din decembrie ’89 încoace. Dacă în Bucureşti credeam că văd naşterea unui lumi noi, imaculată şi populată de îngeri cumsecade, prăbuşirea Gemenilor mi-a părut o pogorîre în bezna Evului Mediu. Dar ce metafore mai au suflu în faţa emoţiei fotografice absolute? Am pe retină corpul care sfîşia vertical aerul, paralel cu clădirea ce avea să se aştearnă, giulgiu de cioburi, azbest şi praf, peste întîlnirea lui cu graţia eternă. (Pe locul doi e chinezul care, cu bidineaua lui, ţine în loc coloana de tancuri din Tien An Men.) S-a dovedit apoi că noua lume era departe de a fi imaculată, iar îngerii aveau feţele murdare. Nici comparaţia cu Evul Mediu nu era chiar fericită. (Englezii îi zic Dark Ages, ştiu ei ceva!) Au rămas doar metafora războaielor Crucii contra Semilunei şi gustul de cenuşă care confirmă victoria lui Samuel H. asupra lui Francis F. Da, mă tem de septembrie! În zilele acestei luni înşelătoare au dispărut ba Mao (uitat la putere), ba Hruşciov (gonit la ţară). La 20 de ani diferenţă între ei, preşedinţii americani McKinley şi Garfield au fost împuşcaţi. La fel, chilianul Allende. Lui Hammarsjöld, secretarul general ONU, i-a căzut avionul (ca lui Grigore Preoteasa). Într-alt septembrie a fost strangulată zglobia Isadora de propriu-i văl şi tot atunci au lăsat condeiul Rebreanu şi Samuel Butler. O cunoscută boală profesională i-a eliminat pe Jimi Hendrix şi John Bonham. Pe 1 septembrie 1939, Hitler a invadat Polonia. Stalin a făcut la fel după 16 zile. În ’72 gruparea teroristă palestiniană Septembrie Negru a executat la München olimpicii Israelului. Iar pe 30 septembrie 1955, actorul James Dean, mare amator de curse, s-a zdrobit pe admirabilele şosele ale Californiei. Septembrie îşi pune sigiliul negru şi pe drumurile deloc onorabile ale României. Nu doar în general, dovadă chiar week-end-ul trecut. Patru taţi şi-au dus copiii la pescuit cu un microbuz supraîncărcat. Bilanţ - 13 sicrie aliniate în faţa catedralei din Oneşti. Un derbedeu din Suceava, fiu de deputat PSD, circulă beat cu 120 km/h, acroşează o fetiţă de 8 ani din mîna mamei, o aruncă la 20 de metri şi fuge de la locul faptei. E prins la graniţă. Părinţii şi-au pierdut copilul, dar ce va păţi făptaşul? Potentatul va trage probabil sfori, criminalul va primi o pedeapsă cu reducere şi va fi eliberat în trei luni pentru purtare bună şi sănătate şubredă. Dacă nu va demonstra că fetiţa era-n stare de ebrietate! (Prezumţia de nevinovăţie a-nceput să mi se pară un subterfugiu vinovat.) La Galaţi, oraşul ce se crede un Indianapolis balcanic, se organizează - vorba vine - un festival moto. Un nătărău (vitezoman cu certificat) scapă motorul în public, răneşte grav trei tineri şi omoară o elevă de 12 ani. Poliţia şi Primăria îşi aruncă pisica, se ceartă pe articole şi atribuţii, speriate de vreo pedeapsă. Nu prea tare - dacă se va lua vreo măsură, se va limita la mutarea în alt judeţ! Ciudat, nimeni nu pare să creadă că motociclistul are vreo vină. El era la concurs! Făcea o "liniuţă"! Un bucureştean vioi înghesuie în Dacie 8 persoane, goneşte noaptea (spre discotecă) pînă cînd întîlneşte un copac. 7 morţi pe loc! Cînd scriu, maşina subprefectului de Timiş se izbeşte, pe drum drept, de un pom din judeţul Galaţi (?). Şoferul moare pe loc. Desigur, de vină nu sînt doar odioşii kamikaze cu bani. În spatele tragediilor rutiere se ascunde un şir infinit de complicităţi - corupţie în acordarea permiselor şi controlul circulaţiei, muşamalizarea "cazurilor delicate", şoselele de unde se fură pe rupte. Indiferenţă, fiţe şi rapacitate. Iar toţi aceştia, miile de morţi "pe şoselele patriei", nu sînt celebri şi n-au căzut în vreun război. Nici naţional, nici dirijat de ONU sau NATO. Nu sînt eroi ai cine ştie cărui ideal înalt. Sînt victime triste ale războiului surd pe care îl poartă prostia, la fel de insidioasă şi eficientă ca Al-Quaeda. Dar pentru că ei sînt totuşi martiri, ar merita cîteva monumente. Eu le-aş face chiar în mijlocul şoselelor. Poate mai reduc traficul prostiei cu explozie internă.

Mai multe