Scrisori din antichitate. Spam from Cicero
Tot visez că într-o zi o să mă trezesc din senin cu un mesaj de la scriitorul Marius Chivu, care organizează Seratele cu scrisori. „Fă-mi, te rog, o listă de scrisori interesante păstrate din antichitate, să le citească actorii la serata care vine.” Anii au trecut și acest mesaj n-a mai venit, așa că o să-mi organizez singur serata. This is sad.
Toată lumea a citit scrisori din antichitate, chiar dacă nu-și amintește pe loc. Asta pentru că unele au devenit mai celebre decît bestseller-urile de mai tîrziu. E cazul scrisorilor trimise de Sf. Pavel corintenilor (cine n-a aflat că „dacă nu am dragoste, nimic nu sînt”, I Cor. 13.2?). Eu m-aș gîndi însă la Seneca, la Pliniu cel Tînăr și Alcifron, la corespondența lui Marcus Aurelius cu Fronto, la scrisorile lui Symmachus și la nenumăratele misive antice descoperite de arheologi scrise pe cioburi, fragmente de papirus, tăblițe de plumb și tăblițe cerate. E destul material nu pentru o serată, ci pentru o iarnă întreagă în jurul sobei.
Spicuiesc azi doar din scrisorile lui Cicero către Atticus (secolul I î.Hr.), în traducerea lui C. Popescu Mehedinți (1977). Cicero este la fel de umflat cum îl știți dintotdeauna, unul dintre oamenii care au impresia că, în orele în care ei dorm, țara e în beznă. Am ales pasaje mai digerabile, legate de scris și de piața de carte. I.20.6: „Ți-am trimis scrierea mea în grecește Despre consulatul meu. Am încredințat această carte lui L. Cossinius. Am convingerea că vei fi încîntat de lucrările mele în latinește, iar pe cele scrise în grecește, chiar un grec le invidiază”. IV.4 bis.1: „Vei face un gest extrem de plăcut dacă vei veni la mine. Vei da peste minunata aranjare pe categorii a cărților mele în biblioteca făcută de Tyrannio. […] Aș dori de asemenea să-mi trimiți vreo doi dintre bibliotecarii tăi, care să fie folosiți de Tyrannio ca lipitori de pergamente […] și să le dai dispoziție acestora să aducă cu ei și pergamentul din care să se facă titluri de cărți, pe care, după cum știu, voi grecii le numiți etichete”. XI.40.1: „Am trimis cartea lui Musca, ca s-o predea copiștilor tăi s-o termine mai repede, căci vreau să fie difuzată”. XIII.12.2: „Ai difuzat în mod strălucit discursul meu Pro Ligario. Orice voi scrie de acum înainte, îți voi da ție spre publicare”. XIII.44.3: „Brutus mi-a comunicat vorbele lui T. Ligarius că m-am înșelat cînd l-aș fi introdus în discursul Pro Ligario pe L. Corfidius. […] A fost un lapsus de memorie. Știam că Corfidius era în strînsă intimitate cu familia Ligarilor, dar văd că murise mai înainte. Așadar, însărcinează, te rog, pe Pharnae […] să facă să dispară acest nume din toate exemplarele cărților”. XVI.6.4: „Ți-am trimis tratatul De Gloria. Dar în acest tratat este aceeași introducere ca în cartea a treia din Academica. Această situație s-a întîmplat din cauză că am întocmit separat un volum cu introduceri, și atunci cînd am compus vreo lucrare, sînt deprins să aleg introducerea din el. […] Cînd însă am citit pe corabie tratatul Academica am constatat eroarea mea. Astfel, am scris imediat o nouă introducere și ți-am trimis-o”. Acum las la o parte scrisorile în care oratorul nostru se visează mare om de arme și aleg una dintre cele în care colecționarul Cicero importă artă greacă – dacă e chilipir, cu atît mai bine. I.4.3: „Încă n-am văzut statuetele pe care mi le-ai trimis mai înainte; ele se află la villa mea de la Formiae, unde intenționez să mă duc acum. Le voi transporta pe toate la villa mea de la Tusculum. Voi ornamenta și villa de la Caieta, dacă vreodată voi începe să devin prosper”.
Mai citez și două scrisori politice ale lui Cicero către Atticus în traducerea, de data asta, a lui Mihai Popa (1973). II.19.3: „Ce simte poporul s-a văzut limpede mai ales la teatru și la celelalte spectacole. La luptele de gladiatori, cu ce fluierături nu sînt sfîșiați și stăpînul [Pompei], și ciracii lui. La Jocurile Apolinare, actorul Diphilus l-a atacat pe Pompei fără sfială; a fost silit să să repete de mii de ori versul: Prin nenorocirea noastră tu ești mare!”. Și, la urmă, despre ziua cînd îl primește musafir pe Caesar însuși, trei luni înainte de asasinarea lui la Idele lui Marte. XVI.6: „Vai, ce oaspete împovărător pentru mine! Și totuși n-am regretat, căci a fost într-o excelentă dispoziție. […] Casa s-a umplut într-atîta de soldați, că de-abia rămăsese liber tricliniul unde Cezar avea să cineze. […] A mîncat și a băut fără teamă și cu plăcere: masă bogată, vezi bine, și aleasă. […] Ce să-ți mai spun? M-am arătat un domn. […] În discuție, nici un fel de chestiune serioasă, mai mult literatură”. Bietul Cicero! Tare ar fi vrut să poată povesti mai tîrziu cum marele Cezar i-a cerut sfatul la desert despre cum să-și conducă legiunile.
Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019.
Ilustrație: Jacob More, Cicero și prietenii lui, 1780 (wikimedia commons)