Scenariu catastrofic
Auzim de nenumărate ori pe cîte cineva spunînd că a aflat de pe Internet cutare lucru, despre care ştiam sau aveam să descoperim ulterior că e o informaţie falsă, o deformare, o intoxicare, o încercare de manipulare sau, pur şi simplu, o prostie. Mulţi oameni nu se gîndesc sau nu ştiu să verifice sursele şi merg pe principiul că dacă e scris pe Internet, trebuie să fie şi valabil, ca şi în cazul lucrurilor prezentate la televizor sau scrise la gazete.
Internetul e în mod sigur invenţia cu cel mai mare efect la nivel planetar, din ultimii ani. Partea benefică este bine ştiută: oricine, din orice capăt al Pămîntului, poate avea acces la informaţii din celălalt capăt al Pămîntului. Internetul pune la un loc, şi la dispoziţia oricui, aproape întreaga ştiinţă acumulată în lume (un avantaj colosal pentru civilizaţia umană). Nu mai e nevoie să te duci la bibliotecă, să consulţi arhive prăfuite, să cauţi prin ziare vechi sau tratate tipărite de mult, pe care, cu minimum de cunoştinţe legate de folosirea unui calculator, le poţi aduce în faţa ochilor la propriul birou. Partea care nu e deloc benefică sună la fel, dar cu accentul pus altfel: oricine poate avea acces la ştiinţa şi informaţiile din întreaga lume (în condiţiile în care, bineînţeles, nu oricine e pregătit să selecteze, să interpreteze şi să înţeleagă orice informaţie). Se adaugă faptul că oricine poate posta pe Internet tot ce-i trece prin cap, indiferent că e vorba de preşedintele Americii, de fizicianul Stephen Hawking sau de teroristul Andreas Breivik. Alături de oameni importanţi sau mari specialişti, orice nepriceput, semianalfabet sau nebun poate posta „informaţii“ pe care apoi, alţi nepricepuţi, semianalfabeţi sau nebuni sînt liberi să le ia drept bune.
Un pericol deja recunoscut e, în domeniul medical, cînd un om nepregătit şi neprecaut îşi caută singur reţete şi tratamente pe Internet. Altul e acela că oricine poate afla cum să fabrice bombe, otrăvuri, şi aşa mai departe. În esenţă, se poate spune că e vorba de o democratizare a informaţiei. O democratizare rapidă, gratuită şi aproape fără bariere, care ascunde însă nişte riscuri. Fenomenul seamănă, într-un fel, cu acela al unei democratizări politice bruşte, al trecerii la votul liber şi universal. Pînă cînd democraţia se stabilizează şi începe să-şi arate beneficiile, pot apărea necazuri aşa cum au fost, de exemplu, alegerea lui Hitler sau situaţiile haotice şi instabile de după revoluţiile anti-comuniste.
Internetul e încă într-o fază destul de timpurie, e un talmeş-balmeş prin care unii ştiu să se descurce iar alţii se pierd. Miliarde de informaţii mai mult sau mai puţin adevărate, mai mult sau mai puţin valabile se revarsă de-a valma în coşul comun al Internetului. Instituţii de presă, cu prestigiu şi tradiţie verificată, ar fi putut face mai multă lumină, asumîndu-şi rolul de selectare, ierarhizare şi interpretare a informaţiilor. Pînă în acest moment se pare însă că misiunea asta le-a cam depăşit. Nu ştiu dacă putem vorbi de o oarecare dirijare făcută prin Google şi alte motoare de căutare. Există unele tendinţe fireşti de organizare a acestui haos. Sînt din ce în ce mai multe comunităţi şi formate cu reguli mai mult sau mai puţin stricte. Se simte şi un soi de reglare naturală prin taxarea promtă a exagerărilor şi aberaţiilor. Iar în mare, din fericire, balanţa actuală de pe acest mediu pare să încline spre democraţie pe toate planurile. Ştim cum Internetul a coagulat prin mijloacele sale de comunicare manifestaţii şi chiar revoluţii care au dus pînă la căderea unor regimuri autoritare. Astăzi, foarte mulţi utilizatori ai Internetului sînt tineri şi deschişi la minte. Mă tem însă că nu va fi mereu aşa. Pe măsură ce tot mai mulţi oameni au acces la acest instrument, inerent creşte şi riscul ca tot mai mulţi nepricepuţi să-şi închipuie că se pricep şi că-şi pot băga nasul în domeniile altora. Multe adevăruri sau concluzii valabile şi deja patentate, la care a ajuns omenirea, s-ar putea dilua şi chiar pierde într-o mare pastă de păreri semidocte. Nepricepuţii informaţi pot fi mult mai periculoşi decît cei care-şi asumă ignoranţa. Cînd cei dintîi se şi coalizează e de rău.
Am constatat deja că, uneori, chiar şi pe Facebook se formează un fel de haite. Nu mai vorbesc de fenomenele care se petrec la comentariile de pe site-urile ziarelor. Ei bine, mă tem de majorităţi care s-ar putea forma brusc în jurul unei idei (nu totdeauna corecte), gata să-i sfîşie pe cei de altă opinie. Nu vreau să mă gîndesc la momente în care haosul de pe Internet se poate electriza într-un singur sens, la situaţia în care toţi cei care astăzi cred diversele prostii pe care le citesc pe Internet, vor crede cu toţii într-un singur set de prostii. Cu mijloacele de comunicare şi informare de astăzi, o rinocerizare ar putea lesne deveni virală la nivel planetar. Sper însă ca acesta să nu fie decît unul dintre milioanele de scenarii catastrofice care circulă pe Internet şi care nu se adeveresc niciodată.