Șapte covoare persane de mătase

Indiferent de performanțele echipei naționale (și de imaginile cu fotbaliștii ei) la Cupa Mondială de la Moscova, Iranul și-a așezat frumos în istorie participarea sa la competiție: pe covoare persane de mătase.

Fructificînd o tradiție de mii de ani, iranienii au pregătit un set de șapte covoare persane pentru a le dărui în cadrul campionatului atît organizatorilor, cît și echipelor adverse din grupe. Nu ar fi pentru prima dată cînd Iranul își capitalizează diplomatic în acest mod cultura tradițională și istoria – ambele extrem de valoroase – pe scena internațională. Echipa națională iraniană (echipa Melli) a făcut pentru prima oară un astfel de gest în cadrul Campionatului Mondial din 1998 din Franța, dăruind-i un covor persan fotbalistului Zinedine Zidane. Apoi, echipa Melli le a dăruit covoare oponenților săi în Germania, în 1996, și în Brazilia, în 2014.

Numele artistului care realizează covoarele din mătase este Hossein Kazemi-Hamed, iar acesta a precizat că rolul pieselor sale de artă „este să pună cultura iraniană pe scena mondială“, adăugînd că acestea „vor intra în istorie“.

Istoria covoarelor persane este, de altfel, una veche de aproximativ 2500 de ani, iar Rusia are un rol în cercetarea acesteia, avînd în vedere că cel mai vechi covor persan țesut, datînd de prin anul 500 î.Hr., a fost găsit în 1949 de doi arheologi ruși, Rudenko și Griaznov, undeva în Munții Altai, iar în prezent este expus la Muzeul Ermitaj din -Sankt Petersburg.

Cirus cel Mare, conducătorul Imperiului Persan, pare a fi cel care a încurajat și consolidat arta de a țese covoare, impresionat de frumusețea acestora; sursele istorice indică prezența unor splendide astfel de țesături la curtea marelui conducător persan. Ulterior, pe covorul persan au „călcat“ mai discret sau mai apăsat diferite influențe, precum cele turcești sau mongole, istoricii căzînd de acord că cea mai înfloritoare perioadă pentru arta de a țese covoare a fost cea în care la putere s-a aflat dinastia Safavidă (începînd cu secolul al XVI lea). Două exemplare meșteșugite în acele vremuri, cînd artiștii țeseau mai ales din mătase și obișnuiau să adauge și fire de aur și de argint, sînt păstrate astăzi, unul în celebrul muzeu „Victoria și Albert“ din Londra, iar al doilea într-un important muzeu din Los Angeles. Secolul al XVIII-lea a mai tocit din performanța și importanța artei de a țese covoare, dar de pe la sfîrșitul secolului al XIX-lea, strălucirea țesăturilor tradiționale a revenit în prim-plan, artizanii perși și operele lor de artă fiind din ce în ce mai valorificați, nu doar la nivel național, ci și internațional.

Covorul magic zburător o fi (fost) din mătase? Eu cred că da.