Samsareală

2 mai 2017   TÎLC SHOW

Unele turcisme din domeniul comercial, foarte numeroase în româna din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea (alişveriş, muşteriu, chilipir, saftea, mofluz etc.) au intrat în registrul colocvial, cu conotaţii ironice şi depreciative, ceea ce le-a asigurat supravieţuirea, apariţia de sensuri noi şi chiar formarea de noi derivate. Cuvîntul samsar – „mijlocitor, intermediar, într-un proces de vînzare-cumpărare“ – provine din substantivul turcesc simsar („commission agent, broker, middleman“, în Redhouse 1998), pătruns în tot spaţiul balcanic. Samsar ar fi putut deveni un arhaism, cu întreaga sa familie lexicală: femininul samsaroaică, numele de acţiune samsarlîc şi sămsărie, adjectivul sămsăresc, adverbul sămsăreşte, verbul a sămsări (toate cuprinse în Dicţionarul limbii române, DLR, Litera S). Uzul curent l-a păstrat însă, adăugîndu-i unele note specifice şi adaptîndu-l activităţilor comerciale moderne.

Cuvîntul s-a specializat, în mare măsură, pentru a-i denumi pe cei care practică un anumit tip de activitate: vînzarea de produse uzate, mai ales de automobile („rulate“, potrivit unui eufemism la modă): „samsarii se văd nevoiți să reducă prețurile la mașini“ (portalsm.ro). În Internet există texte care definesc categoria şi îi dezvăluie practicile: „ei bine, samsar se numeşte orice om care face bişniţă, adică cel care cumpără o maşină la un preţ bun şi vrea să o vîndă în cîştig (…); mai pe scurt, un samsar, sau vînzător specializat de maşini, va da cîteva detalii pe care un om cu bună credinţă, care îşi vinde maşina personală, nu le va da niciodată“ (4tuning.ro). Există totuşi şi alte tipuri de produse vîndute, aşa că se vorbeşte şi de „samsari de medicamente“ (stirileprotv.ro), „samsari de animale (adevarul.ro), ba chiar de „samsari de litigii“ (avocatura.com), fiind curentă şi precizarea samsari de maşini: „samsarii de maşini dau foarte multe ţepe, unele de neimaginat, de la maşini reparate fără nici un fel de standard la acte false, eludarea TVA…“ (adevarul.ro).

Verbul a samsari (sau a sămsări) e destul de rar folosit: „cine samsarește azi un aparat foto mîine va samsari un automobil“ (cetin.ro). Sensul verbului poate fi unul relativ neutru, general şi descriptiv (a intermedia o vînzare, a cîştiga din cumpărarea şi revinderea unor produse), dar şi unul mai specific, cu conotaţii clar negative: a falsifica, a ascunde defectele produsului, pentru a obţine un preţ mai mare, nejustificat. Cel de-al doilea sens e dominant în folosirea participiului adjectival samsarit (sau sămsărit), foarte des folosit în sintagma maşină samsarită (adică modificată pentru a părea mai bună şi mai nouă decît este în realitate): „să nu iei o maşină samsarită la greu“ (forum.softpedia.com); „Știi momentul ăla în care nu mai ai răbdare să dai kilometrajul înapoi și îi faci poze mașinii și o pui pe net și lumea se prinde că e samsarită?“ (zoso.ro); „aşa la prima vedere nu pare samsarită“ (automarket.ro); „s-a dovedit a fi o coajă samsarită în ultimul hal“ (forum.twingoclub.ro) etc. Sensul este pus în evidenţă de alte adjective cu care samsarit intră într-o serie cvasi-sinonimică: şmenuit, mînărit, cîrpit, cosmetizat, ferchezuit („o maşină reală, nu samsarită sau şmenuită“, olx.ro; „cu speranţa că nu iau o maşină mînărită, samsarită, forum.clubford.ro; „sînt maşini cîrpite şi samsarite“, diseara.ro; „cosmetizată şi samsarită“, reddit.com; „arta machiajului auto la samsari şi mirajul maşinilor ferchezuite“, inspectorauto.ro).

Substantivul nume de acţiune samsareală, derivat cu sufixul -eală, tipic registrului popular şi familiar, e foarte răspîndit, atît cu sensul general „vînzare, intermediere“ („nu vreau să fac samsareală, vreau să ajut colegi care vor maşini“, clubc4.ro; „m-am ocupat de închirieri auto, nicidecum de samsareală“, turatii.ro), cît şi cu cel de „înşelătorie, mascare a defectelor“ („mie nu-mi inspiră încredere, pare samsareală“, forum.clubmazda.ro). Cu primul sens, cuvîntul dublează turcismul samsarlîc, mai rar folosit azi („tre’ să se ocupe careva de samsarlîc şi fraudă fiscală“, ziare.com). Mai rar, apar şi adjectivul – „sistemul nostru samsaresc, bazat pe fraiereala cumpărătorului“ (gmclub.ro) – şi adverbul: „ştiu că sună samsarește, dar acesta este adevărul“ (bmwclub.ro).

Trebuie făcută o precizare legată de forma cuvintelor: textele din Internet din care am citat sînt scrise în majoritate fără diacriticele specifice ortografiei române, aşa că nu e uşor de spus dacă forma dominantă în uz e samsareală, samsăreală sau sămsăreală. Tendinţa populară de închidere a vocalelor neaccentuate în derivate ar sugera preferinţa pentru formele cu ă (a săm-sări, sămsărit, sămsăreală). Pe de altă parte, tendinţa modernă e de a nu introduce alternanţe şi de a lăsa mai vizibilă legătura cu cuvîntul de bază. DLR a ezitat, alegînd, şi în funcţie de atestările de care dispunea, fie forma cu a (samsaroaică) – fie pe cea cu ă (a sămsări). Cred că formele cu a, care trimit mai clar la samsar, sînt cele preferate azi: samsareală, a samsari, samsarit. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

Foto: adevarul.ro

Mai multe