Să ţii la tine

De ce nu le putem oferi spaniolilor ocazia să urmărească o finală Europa League la Madrid, între U Cluj şi Oţelul Galaţi (adică între echipele clasate pe locul al 6-lea şi al 8-lea din campionatul nostru, aşa cum sînt clasate Atlético Madrid şi Athletic Bilbao în Primera Division)? 

Voi fi scurt şi neconcludent. Nu ştiu de ce! Nu ştiu de ce spaniolii pot să aducă în finala Europa League două echipe de mijlocul clasamentului din propria ţară. Şi nu mi-e ruşine din cauză că nu ştiu! E bine, cînd şi cînd, să te saturi de omniscienţa ta în calitate de gazetar. O spune frumos Amélie Nothomb, undeva. Îndrăzneala nebunească pe care o posedă oricine scrie despre puterea lui de a reprezenta lumea are nevoie de frîna neîncrederii. Altfel, am lua-o razna.

Aşadar, nu ştiu de ce, într-un mod enigmatic, spaniolii au confiscat practic finala bucureşteană de miercuri, 9 mai. Între atîtea ţări cu finanţe mai bune ca ale lor şi între atîtea campionate cu impozitele la zi, Spania a fost eliminată din Liga Campionilor, dar a monopolizat Europa League, competiţia cumsecade a echipelor medii, cum ar veni. N-am explicaţii savante, de genul „un grup de oameni de ştiinţă a descoperit că pîinea e, totuşi, binefăcătoare“. Ştiu un singur lucru: că, la Bilbao, de pildă, spre deosebire de Iaşi sau Constanţa, lumea ţine cu echipa locală, nu cu Barcelona sau cu Steaua Bucureşti. Se vede treaba că, pentru a tinde să devii mare, e nevoie să ţii la tine cînd eşti mic, mediu şi prin împrejurimi. E o observaţie măruntă, nu o explicaţie integratoare.