Ruşii se dopează şi la curling?
Ruşii se dopează şi la curling?
„Răspunsurile suprarealiste la criza dopajului în Rusia sînt dovezi că sportul olimpic nu face parte din această lume. Deşi CIO a suspendat Comitetul Olimpic Rus de la Jocurile de la Pyongchang, această ţară a trimis acolo o delegaţie de 169 de sportivi, doar cu opt mai puţini decît la Vancouver 2010. Asta înseamnă a folosi în mod creativ sensul cuvîntul «suspendare». Raportul independent «McLaren» a vorbit despre un dopaj «de stat». Dar pentru că în Rusia statul înseamnă V. Putin şi anturajul său, s-a decis folosirea unei alte formule: «dopaj instituţional». Iar şeful CIO a mai îndulcit un pic formula, reducînd-o la «dopaj sistematic». Dl Bach a spus că astfel se evită «umilirea» Rusiei. Te poţi întreba dacă ruşii, atunci cînd au pus pe roate dopajul de stat, au avut mustrări de conştiinţă în privinţa umilirii restului lumii. Acum cazul Rusiei e la Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne. Care a întors deciziile CIO de a suspenda pe viaţă 39 de sportivi ruşi. «CIO a dat deliberat sancţiuni despre care ştia că nu vor fi validate de TAS», susţine un jurnalist al Sports Integrity Initiative. John Coates, practic preşedintele TAS, e şi şeful Departamentului Juridic al CIO. Dacă tot vorbim de cuvinte, e timpul să ne întrebăm dacă valorile olimpice mai sînt cu adevărat valori. O realitate va rămîne indiferent de cum va fi marea competiţie din Coreea de Sud: bătălia împotriva dopajului sistemic, instituţional, de stat a luat sfîrşit. Şi oricine ar fi dus o, a pierdut.“
Rîndurile de mai sus sînt adaptarea unui articol al lui Jens Sejer Anderson, directorul internaţional al unuia dintre cele mai mari forumuri pentru democraţie în sport, „Play the Game“. Lucrurile sînt simple. Deşi există cele mai clare dovezi despre cum statul rus a organizat manipularea a sute de probe antidoping prin intermediul serviciului secret FSB (priviţi şi vă cruciţi la documentarul Icarus), lumea sportului a decis să nu îl supere prea tare pe V. Putin, temîndu-se de reacţia lui. Greşeala clasică. Vorba lui Churchill: nu poţi negocia cu un tigru cît timp capul tău stă în gura lui. În cazul ăsta, urs. Curling, aţi zis? Ha, ha, ha…
Hap! Ursul tocmai a închis gura.