Rugby

1 octombrie 2019   TÎLC SHOW

„Maimuțe împuțite“ la rugby? 

„Maimuţă împuţită şi puturoasă“, ca să redăm integral şirul de cuvinte cu care distinsul Vasile Rus, jucător la Timişoara Saracens, l-a blagoslovit pe numitul – staţi să trag aer în piept – Ratu Taniela Rawaga Maravunawasawasa, de la Ştiinţa Baia Mare, într-un meci de rugby. Pe vremuri se spunea că fotbalul e un sport de gentlemani jucat de golani şi că rugby-ul e un sport de golani jucat de gentlemani. În acele vremuri, aceste activităţi fizico-intelectuale se jucau aproape de universităţi în care se vorbea nu doar despre fair-play, ci despre fine-speech. Astăzi, exportată în locuri cu istorie aproximativă, această dură şi nobilă disciplină a ajuns pe post de tratat de filosofie căzut în mîinile unor spectatori de „judeţeană“: din paginile sale se confecţionează recipiente pentru bomboane agricole. Porcăria rasistă proferată de un român neaoş la adresa unui fijian venit să-şi cîştige traiul la celălalt capăt al lumii e în acord perfect cu prăpastia în care a ajuns rugby-ul în România. Naţionala a fost descalificată de la Cupa Mondială pe motiv de folosire a unui jucător fără drept de a evolua sub tricolor, dar de fapt dintr-o cauză mult mai joasă: un arbitru român a oficiat „ca-n codru“ meciul unei rivale a echipei noastre. Păcat. Dacă ar fi de ales un sport naţional care să clădească interior şi exterior tinerii ţării, acesta ar fi rugby-ul. Evident, nu e cazul. Se întîmplă din Argentina pînă în Japonia şi din Uruguay pînă în Georgia, noi rămînem cu scutirile părinţilor şi habarnismele politicienilor. Deci nu doar că rugby-ului i se refuză şansa de a fi educator, dar a şi căzut în noroaie groase. Semn că pe ce punem mîna se usucă. Tot înainte, spre prăpastie! Ca să redăm povestea pînă la capăt, conflictul amintit s-a terminat cu pumnii fijianului în figura băştinaşului. De unde şi celebra tînguire a românaşului slobod la gură: ce dai, dom’le, nu ştii să-njuri?!

Mai multe