România în sistem 3G: gulag, grobianism, galerie

A reînceput şcoala. Peste tot, felurite probleme - unele mai mari, altele mai mici. Austria, bunăoară: în numele principiului non-discriminării, Curtea de Justiţie Europeană a impus Vienei să trateze orice student din ţările UE ca pe propriii studenţi; drept urmare, facultăţile de medicină austriece sînt luate cu asalt de tineri germani. Ceva similar în Marea Britanie: chiar dacă numărul studenţilor chinezi este anul acesta cu 20% mai mic decît anul trecut, numărul studenţilor străini înscrişi pentru amfiteatrele britanice este mai mare cu aproape 4 procente decît în septembrie 2004 - în special, prin tineri veniţi din noile ţări membre ale Uniunii (lituanieni, letoni, polonezi ş.a.). În Rusia, alte probleme: Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei vrea să introducă pregătirea paramilitară în licee. Cum se spune, fiecare cu ce-l doare. Şi, legată de şcoală, o poveste nostimă pe care am auzit-o recent la Timişoara, despre poliţia - şi şcoala - de altădată, de la noi. Se face că, prin anii '20, într-o urbe românească, un agent de poliţie, ajuns şi el la o anumită vîrstă, avea nevoie de examenul de capacitate (pe care nu-l dăduse la vremea lui) pentru a înainta în grad. În spiritul tranzacţionismului românesc, el se duce cu darul la superiori, aceştia aranjează cu directorul şcolii, directorul vine la profesorii din comisie, le spune, îi convinge, vine şi agentul la examen, toată lumea e amabilă, i se dau subiecte de formă etc. Totul e bine pînă se ajunge la profesorul de Istorie - un tinerel tocmai angajat, care nu şi nu, că el vrea să vadă candidatul. Agentul vine spăşit; începe examenul, profesorul june îl priveşte lung, se gîndeşte puţin şi-i zice: Ia zi matale ceva despre Decebal. Agentul cugetă încruntat şi spune: Decebal a fost un domn mare. Profesorul reia: Ia zi ceva şi despre Mircea Bătrînul. Agentul, după ce mai cugetă puţin, spune: Mircea Bătrînul a fost un domn mare. Uşor enervat, profesorul insistă: Ia zi mata ceva despre Cuza Vodă, poate ştii mai multe. Agentul şterge fruntea transpirată şi spune: Cuza Vodă a fost un domn mare. În fine! Exasperat, profesorul cedează, îi dă nota 5 maturului agent care spune Săru'mîna, iese pe uşă cu capul plecat ş.a.m.d. Peste cîteva minute, cînd să iasă din clasă, profesorul numai ce se apropie de uşă şi aude ceva şuşoteli de-afară. Pe hol, în faţa agenţilor mai tineri veniţi să-l felicite pentru măreaţa reuşită, proaspătul absolvent povestea, umflat ca un cocoşel de munte: A mers bine pînă la pîrlitul ăsta de la Istorice, care m-a tot frecat cu Decebista, cu Mircea cel Viteaz, cu Ştefan cel Bătrîn, în loc să mă întrebe şi pe mine de Carol, de Ferdinand, de ăştia cu care am făcut şi eu războiu'! Povestea de mai sus nu e ficţiune. Să ne mai amintim că dintre astfel de poliţişti prost educaţi avea să-şi aleagă stalinismul românesc cei mai straşnici zbiri ai miliţiei şi jandarmeriei? Să mai spunem că pe ei s-au bazat consilierii sovietici după 1945 şi că ei au stat la baza gulagului autohton? În România de azi este mult mai simplu. Nici nu mai trebuie să înveţi. Poţi să plăteşti ceva valută, nici măcar foarte multă, şi gata diploma, în cîţiva ani. Modelele vremii nu mai sînt doctorii sau avocaţii, ci unii dintre cei care au făcut averi fără să mai ţină stiloul în mînă după alfabetizare; alaltăieri seara, la TV (unde altundeva?!), un mănos om de afaceri, plecat pe calea vîrstei a treia, spunea fericit că ultima carte (şi una dintre primele, bănuiesc) a citit-o pe la 23 de ani. Foarte dinamice sînt unele facultăţi particulare de ştiinţe juridice: unele dintre fotomodele calcă pe catwalk la Budapesta sau şifonează aşternuturi prin Spania şi-n timpul ăsta le creşte din nimic diploma în Drept în ţară. Vreţi succes fără bani? Se aranjează şi asta. Zilele trecute, la farsele radio ale lui Buzdugan, o studentă aflată într-un an terminal, într-un cămin al Bucureştiului, accepta să primească "pentru o noapte, da' numai una" vizita responsabilului de cămin - ca şperţ sexual pentru ca acesta s-o lase singură în cameră tot anul ce urmează, ca să-şi facă fata în linişte lucrarea de diplomă! Alţi studenţi şi studente au, desigur, mai multă virtute. Iar alţii au şi părinţi cu principii şi bodigarzi. De exemplu, părintele lu' Pamela, supărat că fata lui n-a luat o notă care s-o califice pe locurile fără taxă de la facultate, a venit la universitate cu principiile şi cu bodigarzii şi, ca om de fotbal ce este, a aranjat totul ca pe stadion. Un nou gulag nu se vede la orizont, dar să nu ne mire dacă de-acum în 20 de ani România nu va mai fi o societate, ci doar o imensă galerie.