Roma și Constantinopol

Există unele decizii în istorie, aparent banale la momentul cînd sînt luate, care pot avea urmări neprevăzute, pe termen lung, foarte lung sau chiar pentru totdeauna. Un exemplu de acest gen ne conduce la îndepărtata istorie a Imperiului Roman și la determinanta chestiune a creștinismului. Cum am ajuns noi, creștinii, unii catolici și alții ortodocși?

Simplificînd, la sfîrșitul secolului al IV-lea, Imperiul Roman a fost pur și simplu divizat în două părți, una apuseană și alta răsăriteană. Fiecare din cele două jumătați avea împăratul său și capitala sa, respectiv Roma și Constantinopol. În timp s-au dezvoltat și două forme diferite ale ritului creștin. Rivalitatea dintre cele două împărății, căci exista și aceasta, a început să se manifeste și la nivelul liderilor religioși, respectiv între papa de la Roma și patriarhul de la Constantinopol. Conflictele dintre cei doi suverani ai Bisericii au atins apogeul în 1054, cînd a avut loc cunoscuta schismă dintre cele două biserici. Cunoscută, dar mai ales definitivă, efectele sale fiind simțite și astăzi (și, cel mai probabil, mult timp de acum încolo).

Biserica din partea de Vest s-a autointitulat catolică, ceea ce în grecește înseamnă universală, în timp ce Biserica din Est și-a zis ortodoxă, adică dreptcredincioasă. De aici încolo, multe pagini de istorie s-au scris în jurul acestor două rituri și al conflictelor dintre ele. Și cerneală pare că încă mai este în călimară.

Istoricul Nicolae Djuvara face o foarte pertinentă observație referitoare la acest subiect într-una dintre lucrările sale, și anume că astăzi, după mai bine de un mileniu și jumătate de la împărțirea Imperiului Roman, linia de separare între cele două jumătăți de teritoriu coincide aproape perfect cu granița actuală dintre croații catolici și sîrbii ortodocși. Iată cum o hotărîre istorică oarecum arbitrară sau întîmplătoare, ca fixarea unei granițe, poate avea urmări neprevăzute, la nesfîrșit.

Istoria secolului al XXI-lea este totuși bazată pe alte principii decît cele ale epocii conflictelor religioase. Ar trebui să fie. Iar hotarele dintre catolici și ortodocși ar putea fi estompate spiritual de istorii viitoare. Ar fi bine să fie.

Foto: Bazilica San Pietro, Vatican, wikimedia commons