Revolverul și americanul
Jack are o pușcă. John – două pistoale. Vecinul lor – o colecție de trei revolvere. Se aud focuri de armă.
Cel mai grav atac armat din istoria recentă a Statelor Unite ale Americii, care a avut loc la începutul lunii în Las Vegas, (re)aduce în discuție unul dintre cele mai dezbătute subiecte de și despre americani: dreptul de a purta arme. Așa-numita și mult discutata cultură a armelor este o veche componentă a culturii și civilizației americane, care își are originile în istoria statului federal.
Armele de foc au reprezentat un obiect esențial pentru americani încă din timpurile cînd aceștia au ocupat teritoriile care ulterior au format statul pe care îl știm astăzi. Pe de o parte, noii rezidenți aveau nevoie să își apere teritoriile de eventuali inamici, iar pe de altă parte, erau nevoiți să își asigure hrana. Armele erau deci un mijloc indispensabil de supraviețuire pentru americani, iar îndemînarea de a folosi pușca sau pistolul era absolut necesară.
Cultura armelor s-a împămîntenit și mai solid în civilizația SUA odată cu Războiul de Independență (1775 1783). Trupele de coloniști din America de Nord care au cîștigat războiul împotriva englezilor nu au fost formate doar din armata profesionalizată a Congresului Continental, ci și din diferite miliții locale. Acestea din urmă erau alcătuite din fermieri voluntari care se asociaseră pentru a-și apăra drepturile. Și care aveau puști și pistoale pe care le mînuiau cu iscusință. Și care au contribuit astfel la cîștigul de cauză, adică de independență.
Apoi părinții fondatori au inclus în Carta Drepturilor Amendamentul al II-lea, care prevede astfel: O Miliție bine rînduită fiind necesară pentru siguranța unui stat liber, dreptul poporului de a deține și de a purta arme nu va fi îngrădit. În interpretarea legii stă, de altfel, substanța dezbaterii care s-a născut de-a lungul timpului cu privire la deținerea de arme, și anume: este acesta un drept colectiv sau unul individual? O altă întrebare ar fi cît de relevantă mai este prevederea din Amendamentul al II-lea în contextul actual. Acestea sînt însă subiecte care depășesc cu mult spațiul și scopul „accentului“ nostru de azi.
De menționat aici ar mai fi totuși faptul că, în 1789, Thomas Jefferson îi scria lui James Madison că fiecare generație ar trebui să rescrie Constituția. Perioada de viață recomandată de Jefferson era de nouăsprezece ani. Să facem un calcul.