Reversul machismului
– Nu m-aş fi gîndit niciodată! exclam eu, sincer uimit.
Schimbînd mici bîrfe şi curiozităţi de la noi şi de la ei, amicul meu din Franţa tocmai îmi strecurase aşa, ca pe o banalitate fumată, faptul că „noul drog“ al adolescenţilor la Paris este... viagra.
– Majoritatea consumatorilor sînt, de fapt, tineri... a continuat el, văzîndu-mi uimirea.
Exagera retoric, evident. Datele statistice sugerează că doar puţin peste 2% dintre consumatori sînt adolescenţi. Toată lumea ştie însă că cifrele reale sînt considerabil mai mari. După ce a plecat, intrigat, m-am apucat aşadar să fac puţin surfing pe această temă.
„Mă întrebam dacă viagra este periculoasă pentru adolescenţi pe la 16 ani? pentru că prietenul meu era pe cale să cumpere online, dar i-am spus că e periculos, aşa e?“, întreabă Mary pe un forum american. Răspunsurile curg. Majoritatea sînt de părere că e periculos, unii îl iau peste picior pe băiat, dar „cunoscătorii“ îi transmit că nu are de ce să se teamă: „Nu, nu e periculos! Am 17 ani şi cumpăr totdeauna viagra (cialis, levitra) de aici şşi urmează o adresă onlineţ: ieftin şi rapid“. Pe un blog francez, René laudă binefacerile viagrei, combinate eventual şi cu o micuţă doză de ecstasy. În Maroc, Mehdi, 18 ani, transmite pe un forum de tineret prima sa experienţă cu viagra: „M-am simţit puternic ca un taur, un adevărat rajel (bărbat)!“. În Argentina, o anchetă sociologică arată că, atunci cînd vine vorba de relaţii sexuale, tinerii preferă să-şi cheltuiască banii pe viagra, decît să cumpere prezervative.
Mă opresc aici. Amicul meu avea deci dreptate...
Un peisaj sociologic neliniştitor se conturează. „Fetele de astăzi sînt mai emancipate, mai experimentate şi deci mai exigente sexual. Ele vor bărbaţi în stare să le procure plăcere şi să ţină pasul cu ele în pat. Dacă un băiat nu face faţă şi mai are şi ghinionul să cadă peste una mai rea de gură, a doua zi află toată mahalaua. Asta e ruşinea supremă!“ – declară Zoussef unui jurnalist. Şi asta într-o ţară musulmană precum Marocul...
În moduri şi grade diferite, modernitatea capitalistă este şi o cultură erectilă. De la putere la sănătate, reuşită şi succes, totul este întrupat în această fantasmă; pentru masculii economiei de piaţă, competiţia şi competenţa încep, se exersează şi se legitimează în pat şi substitutele sale. La aceasta se adaugă religia recentă a corpului, care impune indivizilor responsabilitatea aproape integrală a bunăstării propriului organism. Ca să nu mai vorbim de industria porno, tot mai accesibilă şi accesată de mase largi de indivizi şi care stabileşte nişte standarde de performanţă greu de egalat...
Toate aceste vise de performanţă pot trece de la extaz la agonie în cîteva secunde de mult prea omenească „pană“. Peste toţi planează astfel spectrul „ruşinii supreme“ şi uite-aşa, angoasa-i gata! Nu e o ironie răutăcioasă, nu e cazuistică excepţională de psihologi, ci un fenomen social. De la „prima oară“ la „încă o dată şi gata“, viaţa sexuală a bărbaţilor branşaţi este o permanentă angoasă disimulată, anesteziată periodic cu injecţii de euforie triumfătoare.
Viagra şi suratele sale „externalizează“ însă şi această problemă: Piaţa le rezolvă, încă o dată, pe toate! Fiind un mijloc bio-fizic, cu efect implacabil, ele sînt răspunsul dorit, atît la presiunea socială cît şi la tensiunea personală: apeşi pe buton şi toate grijile dispar. Ce poate fi mai eficient şi performant într-o cultură a eficienţei şi a performanţei? Simptomatică aici este însă doar folosirea preventivă de către adolescenţi.
După cum remarcă o serie de specialişti implicaţi în lumea tinerilor, „diamantul albastru“ începe să devină un accesoriu analog pilulelor anticoncepţionale purtate de către fete în geantă, „just in case“. Tot mai mult, viagra însoţeşte băieţii la petrecerile de sîmbătă seara, relaţiile sexuale „de la prima întîlnire“ fiind tot mai frecvente – şi, în orice caz, tot mai visate. „Majoritatea adolescenţilor folosesc acest medicament la petrecerile nocturne şi în cluburi“ – constată un studiu american. Tot mai mulţi îl iau însă şi ca pe o „asigurare“ înainte de prima lor relaţie sexuală: „Prima dată eram paralizat de angoasă! Transpiram tot, mîinile îmi tremurau. A fost un eşec total. Din fericire, amica mea n-a clipit, dat fiind că şi pentru ea era prima dată. Pentru a doua oară m-am echipat însă ca lumea“ – mărturiseşte un francez de 16 ani, referindu-se în mod explicit la viagra. Iar cînd salariile părinţilor nu le permit acest lux, apelează la bursa neagră şi, în loc de viagra, cumpără mult mai ieftin venegra, de pildă. În toate cazurile însă, partenerele nu trebuie să afle de acest truc: „M-ar lua drept un asistat sexual!“ – se sperie alt adolescent consumator de viagra.
Unii medici şi farmacişti francezi vorbesc însă deja de această categorie de „assistés de l’amour“, iar o fundaţie filantropică americană a dat în judecată firma Pfizer (producătoarea viagrei) pentru că încurajează folosirea medicamentului drept „un produs de sărbătoare şi loisir la discreţia bărbaţilor“. Ceea ce este cert însă este faptul că, practic, nici unul dintre aceşti beneficiari nu are nevoie fizică de viagra. Problemele sînt în altă parte.
„Dur, dur d’être bébé“ – spunea un cîntecel simpatic. Ehei, stai să vezi, bebe dragă, atunci cînd vei ajunge adolescent!...
Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte a sa este Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.