Réveiller? (de) Cînd? (de) Unde?

Nu-i prea greu de intuit că Revelionul ne-a pătruns în vocabular și în istorie pe filieră franceză (verbul réveiller, tradus a (se) trezi, prin extensie, a sta treaz, și substantivul réveil, care înseamnă trezire).

Inițial, réveillon însemna la francezi (doar) o masă luată noaptea tîrziu. Una oarecare – și masa, și noaptea. Într-un dicționar francez de la sfîrșitul secolului al XVII-lea, cuvîntul este definit în următorul fel: „o masă care se ia la miezul nopții, după ce s-a petrecut, dansat, jucat”. Abia prin secolul al XIX-lea a început să fie folosit pentru a desemna o masă anume dintr-o noapte specială, dar nu cea de la trecerea dintr-un an în altul, ci masa festivă din Ajunul Crăciunului.

După un timp, réveillon a fost atribuit (și) nopții dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, cînd începe noul an. Iar aici istoria are un calendar interesant, care ne arată că totul se întîmplă doar cînd și cum vrea ea, inclusiv (sau mai ales) măsurarea timpului în ani.

În Roma antică, noul an începea la data de 1 martie pînă cînd Cezar a schimbat fila și Anul Nou avea să se sărbătorească la 1 ianuarie. Datele s-au mai tot schimbat apoi în zonă, s-a revenit la 1 martie în timpul lui Carol cel Mare, pentru ca la un moment dat, (tot) francezii, de exemplu, să înceapă anul la 1 aprilie (de unde s-a făcut apoi și legătura cu renumele de zi a păcălelii), doar pentru a se întoarce tot la luna ianuarie după un timp. Cert este că anii, noi și vechi, au tot variat în funcție de vremuri și de conducători.

Revenind la Revelion, la români, denumirea și conceptul au ajuns prin secolul al XIX-lea, pe drumul clasic, prin intermediul boierimii care avea acces la educația și cultura din vestul Europei. Spre finalul veacului s-au conturat petrecerile de Revelion așa cum le știm, la început doar în anumite medii sociale. Apoi, istoria s-a extins.

Rămînînd la Revelion, réveillon, réveiller, réveil, mă gîndeam că sensul s-ar putea manifesta și la modul figurat, pe tot parcursulul anului.

Să rămînem treji 365 de zile, nu doar o noapte.

Cu sau fără șampanie.

De preferat, cu.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.