Regele și istoria
M-am confruntat de multe ori cu falsificarea istoriei, dar știu că, pînă la urmă, ne vom aminti de Carol I sau Ferdinand ca fiind români mai buni decît au fost Ana Pauker sau Dej... – spunea Regele Mihai I al României în fața presei în data de 19 decembrie 1999.
Românii trebuie să-și cunoască istoria, mai ales istoria ultimelor două secole, care a fost cel mai primejdios falsificată. Trebuie să se înapoieze oamenilor adevărul despre ei înșiși. – sînt tot cuvintele Regelui Mihai I, din convorbirile cu Mircea Ciobanu, de la Versoix, din anul 1990.
Monarhiști sau republicani, în ultimă instanță nu cred că alegerea între cele două este esențială. Fiecare cu preferințele lui. Relevantă este istoria pe care o face ori una, ori cealaltă. Iar regilor și reginelor României, cu bune și cu rele – în diferite proporții și nuanțe –, nu le poate fi negat rolul (nu unul exclusiv, desigur, ci alături de cel al românilor) pe care l-au avut în istoria României. În istoria sinceră (folosind sintagma istoricului Florin Constantiniu).
Regele Mihai I a avut un rol atipic, mai ales pentru că istoria i-a rezervat unul de acest fel. Împrejurările au dictat totul, așa cum mărturisea chiar Majestatea Sa, iar împrejurările sînt mai tari adesea decît oamenii, afirma tot regele. Toate tipurile de împrejurări, în acest caz, de la cele familiale pînă la cele politice, atît naționale, cît și internaționale.
Teoria spune, și spune bine, că trecutul trebuie întotdeauna interpretat în funcție de împrejurările de moment, acesta fiind un pas important spre adevărul istoric, atît de dificil de stabilit uneori și, oricum, mereu supus noilor informații care pot fi descoperite. De asemenea, istoria trebuie citită, cred, și în funcție de caracterul, de trăsăturile și de bagajele personale, culturale sau sociale pe care le au personajele istorice (inclusiv slăbiciunile, căci, evident, și regii sînt oameni). Personal, Regele Mihai I a fost condus de principii precum demnitatea, onoarea, adevărul, loialitatea, modestia, dragostea și credința. Politic, toate acestea se pot traduce în idealism, cam cea mai sigură cale către insucces (tot politic) în cele mai multe cazuri, dacă e să fim obiectivi; oricum, împrejurările numai ideale nu au fost pentru ultimul monarh al României în cei 96 de ani de viață.
Nimic nu este întîmplător în viața unui om – sînt tot vorbele Regelui Mihai I al României. Dincolo de orice preferință asupra formei de guvernămînt și dincolo de orice analiză istorică sau politică, poate ne gîndim mai des la semnificația lor.
Foto: wikimedia commons