Regele Carol I, bucătăria și armata

Cînd a ajuns în Romînia în 1866, Principele Carol nu prea a avut parte nici de casa, nici de masa pe care poate le-ar fi așteptat și care ar fi fost pe măsura statutului său. Dacă în ceea ce privește viitoarea reședință regală din București, casa Golescu, principele a pus întrebarea „Unde este palatul?” exact cînd ajunsese în fața clădirii, prima masă pe teritoriul românesc nu a fost nici ea prea fastuoasă.

După un drum de opt ore cu trăsura și altul de două ore cu pluta pe Jiu, Principele Carol a ajuns la Craiova, unde a fost primit cu multă căldură, dar cu o masă cu bucate înghețate de frigul nopții, așa cum chiar el menționează în memoriile sale. Cînd a ajuns la București, la casa Golescu, în schimb, situația culinară a fost una corespunzătoare contextului. Principele a participat la un prînz elegant în salonul cel mare.

Carol I nu era un vreun gurmand, dimpotrivă, cîteodată nu prea făcea față spectacolelor culinare tipic românești la care participa în diferitele vizite prin țară. Consecvent și riguros, și-a păstrat timp de 30 de ani bucătarul-șef, pe cunoscutul Papa Gilet, patronul restaurantului Frascatti de pe Calea Victoriei. Tot cu fidelitate își respecta și programul de mese. Lua micul dejun după plimbarea de dimineață, totul pînă în ora 10,30, apoi la 13 urma prînzul, la 17 ceaiul, iar la 20 avea loc cina, uneori și cu oaspeți invitați. La ora 23 se dădea stingerea la palat.

Menținem registrul militar (și culinar) și ajungem la armată, una dintre cele mai importante preocupări ale Principelui Carol, un militar veritabil la rîndu-i. Pentru a înlesni colaborarea dintre ofițerii săi, viitorul rege a introdus masa comună pentru ofițeri. El însuși obișnuia să stea la masă împreună cu aceștia și se declara încîntat „de buna dispoziție, de tactul și ținuta militărească”.

În altă ordine de... pahare, vinul preferat al lui Carol I era Bordeaux-ul, dar îi plăcea și vinul fabricat în țară, iar berea care ajungea pe mesele de la palat era furnizată de Azuga.

La desert, alegerea indiscutabilă era Grigore Capșa, prăjiturile lui fiind nelipsite de pe masa lui Carol I, care în 1869 l-a desemnat pe cofetar furnizor al Curții Princiare, iar în 1900 i-a oferit ordinul „Coroana României“ în grad de Comandor. 

O prăjitură Carol I (rețetă creată de Grigore Capșa la inaugurarea Canalului Porțile de Fier ale Dunării) ar fi binevenită, dar nu mai face parte din oferta cofetăriei. 

Este binevenită și o Joffre. De dragul istoriei. Care continuă.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.