Pulover şi plovăr

4 octombrie 2017   TÎLC SHOW

Denumirile obiectelor vestimentare circulă rapid, sînt împrumutate dintr-o limbă în alta, îşi modifică forma şi sensul, fiind adesea chiar abandonate şi înlocuite de cuvinte noi. Unele denumiri rezistă destul de bine, devenind cuvinte din vocabularul de bază, cu mare frecvenţă în uz. Cuvîntul pulover face parte, cel puţin deocamdată, din această categorie rezistentă: provine din engleză, dar a intrat în română într-o perioadă în care engleza încă nu ajunsese o sursă importantă de neologisme. Dicţionarele noastre indică, de aceea, mai întîi franceza, ca intermediar în preluarea termenului din sursa primară engleză. În textele româneşti, cuvîntul s-a scris mai întîi ca în engleză – pull-over –, dar a fost destul de repede adaptat grafic. În Adevărul din 29 iunie 1934 era anunţat un nou roman de Maurice Dekobra (scriitor francez foarte popular în epocă), cu titlul Confucius în pulover. În franceză, titlul cărţii era Confucius en pull-over. În acelaşi an, în Ilustraţiunea română (25 iulie 1934) se vorbea de „un monogram brodat pe pulover“, folosindu-se deci aceeaşi formă adaptată. Adaptarea nu înseamnă însă, în acest caz, corespondenţă exactă între scriere şi pronunţare. Rostirea tipică a finalei -er este de fapt, în cazul multor împrumuturi din engleză (computer, toner etc.), diferită de scriere, păstrîndu-se mai aproape de cea originală, deci cu o vocală centrală, nu anterioară: -ăr. Varianta pulovăr este înregistrată în DEX, iar alte dicţionare precizează că literei e din finală îi corespunde în pronunţare un ă. Diferenţa dintre scriere şi pronunţare tinde să se anuleze la plural, unde rostirea e este susţinută nu doar de scriere, ci şi de un tipar de alternanţe vocalice: cineva poate rosti pulovăr la singular şi pulovere la plural, urmînd automat modelul măr-mere, tînără-tinere etc.

Forma şi sensul cuvîntului au suferit anumite modificări în uzul popular. Sînt surprinzător de răspîndite, chiar în vorbirea oamenilor culţi, formele cu prima vocală sincopată: plover şi plovăr. În Internet li se pot găsi mii de atestări, de la cele din anunţuri ale unor necunoscuţi, de pe site-uri specializate în vînzări-cumpărări, pînă la cele din pagini jurnalistice mai mult sau mai puţin serioase: „am şi alte plovere din lînă sau angora“ (olx.ro); „Vînd 2 veste şi un plovăr pe gît“ (lajumate.ro); „fostul premier al României, care a cucerit inimile tuturor femeilor cu ploverul lui roșu, pe care l-a purtat la Revoluție“ (gazetadebistrita.ro); „amănuntul la care trebuie să fim atenţi întotdeauna este faptul că unul sau doi dintre ei au pe mână un plovăr sau o geacă uşoară“ (ziuadevest.ro); „blonda a optat pentru un plovăr galben şi o pereche de pantaloni din piele“ (cancan.ro) etc.

O asemenea răspîndire a unei deformări produse prin sincopare, care să îndepărteze cuvîntul de etimonul său, nu e tocmai obişnuită. Cauza ei este doar sugerată într-un comentariu care circulă în Internet – „Cine vrea să evite folosirea substantivului pulover poate opta pentru sinonime“ (destepti.ro) –; de ce ar vrea cineva să evite cuvîntul explică Andrei Oişteanu, în Sexualitate şi societate: istorie, religie şi literatură (2016), evocînd un articol al lui Andrei Pleşu din Dilema veche („O veste bună“, 3 9 noiembrie 2011): „băieţii fini“ – „înjură mitocăneşte, dar pronunţă jenaţi «plover» pentru a evita cuvîntul, chipurile indecent, «pulover»“ (p. 171). Deformarea (pentru a se evita recunoaşterea unei secvenţe sonore percepute ca „obscene“) ar fi deci un exemplu de „lingvistică populară“ şi de influenţă a atitudinii vorbitorilor obişnuiţi asupra uzului.

Schimbarea semantică a cuvîntului e mai uşor de explicat, ca simplă extindere: pulover e un termen folosit, în sensul etimologic (din engleză), pentru piesa vestimentară tricotată care se îmbracă prin tragere peste cap (pull, „a trage“, over „(pe) deasupra“); în uzul curent, desemnează însă şi tricotajele care se încheie cu nasturi în faţă, pentru care engleza are termenul cardigan. Cardigan a fost preluat de franceză şi de alte limbi, mai recent şi de română, în care pînă de curînd se folosea mai des jerseu. DEX acceptase la un moment dat lărgirea semantică din uzul curent – „obiect de îmbrăcăminte tricotat care acoperă partea de sus a corpului și se poartă de obicei peste cămașă sau peste bluză“ (în ediţia din 1990) –, dar în 2009 introduce o precizare suplimentară, definind sensul restrîns: „obiect de îmbrăcăminte tricotat (fără nasturi)“. Dicţionarul de neologisme al lui Florin Marcu şi C. Maneca (1986) cuprindea precizarea „cu deschizătură numai la gît“. Astăzi, diverse magazine online folosesc pulover ca termen supraodonat, diferenţiat prin specificări descriptive: „pulovere de damă cu descheiere (Cardiganul)“ (bonprixro.eu); „pulovere damă închidere cu nasturi / pulover tip cardigan, pulover tip jachetă“ (emag.ro). Desemnarea tipurilor şi a subtipurilor vestimentare este întotdeauna instabilă, aşa că deplasarea termenului pulover spre statutul de termen supraordonat nu este neapărat condamnabilă, chiar dacă îi supără pe cei care văd contradicţia cu etimologia. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

Mai multe