Prosecco, spumantul nou al Lumii Vechi

Chiar dacă vremurile sînt cum sînt, să treacă vara, și mai ales augustu’, fără prosecco rece turnat în pahare parcă-i păcat. Propun și niște picături de istorie, iar Marinela Ardelean, Wine & Spirits Expert, a intervenit la fix cu următorul text:

În urmă cu șapte secole, Prosecco era un cătun la marginea actualului Trieste, oraș precreștin, cunoscut pentru negustorie și cosmopolitism. O margine a unui glorios oraș care a știut, indiferent de perioada istorică, să își păstreze supremația comercială din zonă. Trieste ar fi, lingvistic, echivalentul lui „Tîrgu” de la noi, doar că avea o însemnătate mult mai mare, supranumele sale fiind „Orașul științei”, „Viena de pe malul mării” sau „Orașul celor trei vînturi” – toate numele încercînd să surprindă accentele imprimate de rolul său de „capăt de drum” pe Drumul Mătăsii. În acele vremuri, Prosecco era Prossecho (mai apoi a devenit Prosek sau Prosseck), nume derivat din slovenă, unde însemna „cărare tăiată prin pădure”.

Zonă viticolă plină de istorie – avem. Marinari care să consume – cît încape. Vinul local, Ribolla, glorificat de Pliniu cel Bătrîn și de Livia, soția împăratului Augustus, primește numele de „castellum nobile vinum Pucinum”, după numele castelului care străjuia satul Prosecco. La sfîrșitul secolului al XVI-lea este notat pentru prima oară, în jurnalul unui călător englez, numele de Prosecho, vin pus alături de marile nume ale vinurilor italiene din acea perioadă, Lacrima Christi, Muscadine și Cecubum. Satul devine, apoi, suburbie a Triestelui, iar strugurii săi devin tot mai celebri.

Deși istoria vinurilor din regiune este – ca întindere cronologică – exclusiv o istorie a vinurilor liniștite, gloria a fost (re)cîștigată recent datorită spumantelor. O istorie de ignorat pînă spre 1960, moment în care întreaga regiune revine la viață datorită noii tehnologii Charmat/Martinotti – refermentarea în vase mari (spre deosebire de refermentare în sticlă folosită în Champagne sau Franciacorta), care dă vinului bulele de dioxid de carbon. Pas cu pas, spumantele și vinurile frizzante din Prosecco (minim 85% struguri Glera, numiți chiar Prosecco înainte de 2009) au luat cu asalt lumea. Au apărut și s-au înmulțit Denumirile de Origine Controlată (unele și Garantate), au apărut conflicte între diverșii producători de pe diversele trepte de calitate, dar, per total, prosecco a devenit sinonimul vinului spumant de zi cu zi, potrivit la orice masă, la orice oră, inclusiv la micul dejun servit în hotelurile italiene.

Salute!

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Credit foto: Foss Marai Spumanti