Promovabilitate

20 august 2014   TÎLC SHOW

O nouă sesiune de bacalaureat aduce după sine un nou val de ştiri despre procentul sau rata de promovabilitate. Cuvîntul e atît de folosit în ultima vreme încît s-a banalizat: nedumerirea sau iritarea pe care le producea la început par să se fi atenuat sub presiunea repetării insistente. Specialiştii au atras totuşi atenţia, nu o dată, asupra improprietăţii semantice, criticînd folosirea sa cu sensul şi în locul firescului promovare: etimologic, promovabilitate (derivat cu sufixul -itate din adjectivul promovabil) se referă la o posibilitate, la o capacitate realizabilă în viitor. Folosirea termenului pentru a descrie un fapt deja încheiat conţine o eroare de logică; de fapt, o rupere a legăturii cu etimologia şi cu valorile sufixului  -bil. Alunecarea de sens nu e însă greu de explicat: s-a pornit, probabil, de la estimări asupra potenţialului, ajungîndu-se ca termenul să se refere şi la rezultate. Preţiozitatea şi căutarea cuvintelor cît mai specializate, cu aspect cît mai tehnic, au declanşat procesul de extindere a sensului în mod impropriu; stilul neglijent al jurnalismului actual, tendinţa de preluare necritică a formulelor întîlnite întîmplător au făcut restul.

E foarte probabil ca termenul promovabilitate să fi apărut în jargonul didactic; şi astăzi, îl descoperim în unele comunicate şi studii ale instituţiilor care se ocupă de educaţie. Atestările mai vechi stocate în Internet sînt extrem de puţine: cuvîntul apare, de pildă, în Lupta de clasă, nr. 50, 1970: „procentul de promovabilitate al elevilor de la cursurile de zi a fost, în medie, de 92,5% la toate tipurile de licee“. În schimb, sînt sute de mii de exemple din ultimii ani: „promovabilitatea la examenul de bacalaureat“ (evz.ro); „rata de promovabilitate este de 58,99%“ (dcnews.ro); „licee cu promovabilitate zero la bac“ (romanialibera.ro). Din fericire, şi formula corectă rezistă – „Procentul de promovare după contestaţii a săltat la 46,64%“ (adevarul.ro); „După contestaţii procentul de promovare a crescut“ (gandul.ro); „Nu ne interesează procentul de promovare“ (romanialibera.ro). Apariţia aleatorie a ambelor construcţii în paginile aceleiaşi publicaţii poate depinde şi de preluarea fără modificări a comunicatelor oficiale.

Despre improprietăţile în folosirea lui promovabilitate a scris Ion Coteanu, în primul număr din 1990 al revistei Limba română; extinderea semantică a fost criticată şi de Theodor Hristea, în 2002; mai recent, fenomenul a fost explicat de Adina Dragomirescu şi Alexandru Nicolae în volumul 101 greşeli de lexic şi de semantică (2011). Sînt şi reacţii în mediul on-line: site-ul diacritica.wordpress.com a publicat mai multe intervenţii foarte clare asupra subiectului, ironizînd folosirea jurnalistică a promovabilităţii. Din păcate, devierile contagioase nu pot fi uşor stăvilite, mai ales atunci cînd, ca în cazul de faţă, nu atrag atenţia printr-un contrast evident comic şi nici nu sînt integrate în listele şcolare de greşeli frecvente.

Interesantă e şi tratarea lexicografică a cuvîntului. Acesta nu a fost înregistrat de Noul dicţionar universal (NDU, 2006); în schimb, Dicţionarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007) l-a inclus în inventarul său, explicîndu-l (corect) ca derivat de la promovabil; surprinzător e însă faptul că dicţionarul a validat abuzul semantic, acceptînd sinonimia cu promovare. Şi în DEX cuvîntul apare, cu o definiţie „conservatoare“, în evident dezacord cu tendinţa actuală a uzului: „însuşirea a tot ceea ce poate fi promovat“. DEX-ul s-a grăbit totuşi atribuindu-i cuvîntului origine engleză, probabil din convingerea că principalul factor actual de îmbogăţire lexicală e împrumutul; mai mult, etimonul apare – dintr-o eroare de tipar sau prin confuzie cu româna – într-o formă suspectă: promovability. Dicţionarele englezeşti cuprind doar forma promotability, căreia atestările on-line îi indică o folosire dominantă în contextele potrivite, cu referire la previziune şi calculul posibilităţilor. În schimb, cele două sute de atestări ale formei promovability pe care le oferă o căutare cu motorul Google provin aproape exclusiv din traduceri din română sau din texte publicate pe site-uri româneşti (myjob.ro, bestjobs.ro, romania-actualitati.ro etc.). În concluzie, promovability nu e un cuvînt englezesc, iar despre promotability nu avem dovezi că ar fi influenţat evoluţia din română. Nici franceza nu pare a fi fost sursa sau modelul pentru termenul nostru: forma promouvabilité are doar cîteva zeci de apariţii, aproape exclusiv în documente administrative şi într-un context de potenţialitate: conditions de promouvabilité. În schimb, derivate în -bil şi -(bil)itate – ocupabilitate, integrabilitate, intenţionabilitate, ministeriabilitate, prezidenţiabilitate („standardele de prezidenţiabilitate“, politichii.ro), scuzabilitate („mailul de scuzabilitate“, dpmtl.blogspot.com) etc. – se formează pe teren românesc cu cea mai mare uşurinţă, nu şi cu mult folos pentru eleganţa stilului. Se confirmă astfel că promovabilitate e un cuvînt cît se poate de românesc, produs prin derivare şi folosit cu sens impropriu din pasiune pentru stilul savant şi din comoditate jurnalistică.  

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).

Mai multe