Pro domo sua

"Am cravata mea..." Am coloana mea, sînt colonard, şi mă mîndresc cu ea, iar joia ard de nerăbdare să văd, vinerea, că stă în foaia care-mi dă statut de bard. Ca vechi colonard, găsesc că-i just ca spaţiul colonard să fie-ngust cu,-ntr-însul, vers oblong ca pînza de şezlong sau kentul superlong (lung de un yard!). Metrul cel mai bun (nici gras, nici slab de-a binelea) e un pentasilab: e,-n el, mai mult antren, la strofe şi refren, ca-n lătăreţul en- decasilab. Am coloana mea, sînt colonard, şi mă mîndresc cu ea cînd, peste gard, în poartă sau pe scări, cucoane-mi fac urări s-o ţin în rimelări, - că n-au alt fard!