Primejdie bună pentru paza rea
Pare-se că de la un timp omenirea are tot mai multe motive de a intra în panică. Deunăzi, un cutremur de cinci grade a reuşit să provoace palpitaţii mai importante decît mişcările scoarţei terestre. Despre criza economică, de care cu toţii ne temem, aflăm de la specialişti că nu se ştie bine nici cum va fi, nici cînd se va termina. Nu e deloc de mirare, atîta vreme cît experţii agenţiilor de rating nici măcar n-au prevăzut-o. Ce ştim este că ea poate fi amplificată de presa care îi sperie în mod iresponsabil pe consumatori. O altă mare sursă de îngrijorare, teoria încălzirii globale, asociată aproape mereu cu un subiect la fel de grav, epuizarea petrolului şi scăderea resurselor energetice ale Pămîntului, dă frisoane locuitorilor informaţi ai planetei şi devine subiect de întîlnire şi dezbatere pentru şefii de state din întreaga lume. Armate de savanţi au fost plătite să descopere cauzele şi efectele acestei încălziri, iar cei de pe lîngă ONU au decis că vinovatul principal este omul, din cauză că prin activităţile sale emite gaze în atmosferă, gaze cu efect de seră. Natura şi-a văzut însă de ale ei, iar vara anului 2007 a fost atît de rece în vestul Europei, încît a discreditat eforturile specialiştilor. În România, anul acesta a nins în noiembrie şi a nins şi la sfîrşitul lui aprilie. Termenul de "încălzire globală" a început să fie înlocuit treptat de specialişti cu acela de "schimbări climatice", care pare mai potrivit chiar şi pentru lansarea teoriei unei noi şi iminente glaciaţiuni. Precedenta (teorie) a fost emisă în anii ’70 cînd se constatase o tendinţă de răcire a planetei. Trăim, de asemenea, sub ameninţarea pericolului plantelor modificate genetic, deşi ideea că acestea ar fi dăunătoare sănătăţii nu a fost dovedită vreodată ştiinţific. În 2002, pneumonia atipică, sindromul respirator acut sever (SARS) din Asia a înfricoşat miliarde de oameni, mulţi trăitori în locuri în care virusul ucigaş n-a ajuns vreodată. Televiziunile arătau atunci imagini alarmante cu oamenii de pe străzile şi din metrourile oraşelor asiatice purtînd măşti pe faţă. Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), SARS ar fi provocat, în cele cîteva luni cît a bîntuit, "probabil" 774 de decese dintr-un număr de 8096 de persoane "probabil" infectate cu acest virus. Spaima de SARS a fost repede înlocuită de o alta similară, aceea de gripă aviară, declanşată tot în Asia şi care se putea transmite la om. Panica a fost şi mai mare decît la SARS, dar numărul victimelor a fost mai mic. Potrivit datelor aceleiaşi prestigioase OMS, din 2003 şi pînă astăzi, în întreaga lume au fost infectate cu acest virus 421 de persoane dintre care 257 au decedat. La noi n-a murit nimeni şi n-a fost nimeni infectat. Măsurile au fost însă, după cum ne amintim, draconice. Ministrul Gheorghe Flutur, foarte credibil pe atunci, decisese că oamenii trebuie opriţi cu jandarmii să părăsească localităţile în care se considera că ajunsese boala. Marele vinovat arătat cu degetul era patronul fermei avicole de la Codlea. Luni de zile roţile maşinilor au fost stropite cu o substanţă despre care se spunea că e dezinfectantă, deşi virusul cu pricina (H5N1), anaerob, nu putea oricum supravieţui pe roţi. Arzătorul subiect a fost brusc abandonat şi de presă, şi de politicieni. După un timp, ministrul Decebal Traian Remeş şi-a acuzat predecesorul că a alertat lumea, fără să aibă de fapt dovada că moartea în masă a păsărilor fusese provocată chiar de gripa aviară. Ce-i drept, şi credibilitatea acuzatorului a fost distrusă ulterior din pricina unui caltaboş de porc. Şi uite aşa ajungem la animalul a cărui boală ne frămîntă zilele acestea: gripa porcină despre care se spune că e rudă cu cea a păsărilor. Înrudită pare şi panica pe care o provoacă. La începutul săptămînii, presa vorbea deja de zeci şi chiar sute de morţi, în vreme ce datele seci ale OMS relevau existenţa a doar 38 de cazuri la om (confirmate în laboratoarele din Statele Unite şi Mexic) şi de alte cîteva zeci de suspiciuni, fără vreun deces. Dar pentru că tot veni vorba de gripa porcină, să nu uităm de bietele vaci nebune a căror maladie ar fi avut pentru om, cică, o perioadă de incubaţie de 30-40 de ani (destul cît să uite toată lumea de ea). Nu se ştie exact nici dacă a murit cineva de boala vacii nebune şi nici cum va evolua gripa porcului la om. Se ştie în schimb cu certitudine că o altă boală, care a ieşit aproape complet din atenţia mass-media, malaria, provoacă anual în lume aproape un milion de decese. Uite aşa am putea trage concluzia că remediul cel mai bun împotriva bolilor şi a spaimelor ciudate din ultima vreme e simpla scoatere a televizorului din priză.