"Presa poartă un război cu democraţia"

Una dintre finalele (cea de dublu) jucate la BCR Open România, care e cel mai important turneu de tenis de la noi, n-a fost transmisă (şi nici măcar înregistrată) de nici una din cele vreo cinci televiziuni autohtone de sport. De cîte asemenea televiziuni specializate ar fi nevoie pentru a putea acoperi mulţimea de evenimente sportive din România? 

Hai să ne decidem! Fie, după o expresie deja celebră, presa poartă un război cu democraţia, şi atunci nu pretindem mare lucru, cu excepţia scalpurilor live, nici măcar televiziunilor sportive, fie presa e parte a democraţiei, şi atunci ne gîndim ce e de făcut. 

Dacă televiziunile şi ziarele sînt lăsate exclusiv pe mîna pieţei libere se va întîmpla ceea ce se întîmplă acum, adică ele vor trăda contractul nescris cu publicul, trădare care, oricît de monstruoasă pare coaliţia, începe de la nedifuzarea unui meci de tenis de la Open România sau de la netipărirea rezultatelor Campionatului Mondial de Baschet. De ce? Pentru că publicul nu consumă, la nivel de masă, astfel de informaţii. Nu le consumă nicăieri în lume, de ce ar face-o în ţara lui State de România? Şi atunci? Nu există soluţie, alta decît a ne arunca două mîini de apă rece pe faţă şi de a face ceea ce depinde de fiecare dintre noi. Vă place un post de televiziune? Urmăriţi-l! Vi se pare că, dincolo de compromisuri, un ziar face eforturi ca să-şi ţină nivelul? Cumpăraţi-l! „Adoptaţi un ziar“ – scria deunăzi Costi Rogozanu. Tocmai aţi făcut-o cu Dilema veche. Felicitări!