Power to the people!

Zaid Faroqui, 20 de ani şi CEO al Cyquester Technology, o companie de proiectare de site-uri de Internet, a declarat: "A avea un start pe Internet este ca şi cum ai avea trupa ta - asta e teoria mea de bază". Şi prin aceste cuvinte a aruncat lumină asupra unui aspect al Zeitgeist-ului care mă măcina de - ce să spun? - cel puţin trei ani încoace. A avea propria trupă era, prin anii ’60, visul de mărire al oricărui tînăr oropsit. Era singurul mod prin care putea să-şi cîştige independenţa şi să se ridice deasupra opresorilor. Visul cu trupa a durat pînă prin anii ’80, cînd toţi puştii au început să se viseze stand-up comedians, dar puţine erau locurile unde se putea produce un comedian minor şi singurul drum către scenă sau ecran ducea prin tărîmul labirintic al serbărilor şcolare şi al concursurilor pentru tinerele talente, o maşinărie complicată care stătea tot la mîna autorităţii. Libera exprimare de sine şi potenţialul de răzvrătire nu erau posibile decît tot prin propria trupă a cîte unui puşti. Muzica, se ştie prea bine, este de partea celor precoce. Eu vin de încă şi mai departe, de dinainte de Trupă sau Comedie, dintr-o vreme cînd drumul spre victoria împotriva adulţilor trecea prin poezie. Şi Poezia ţine partea celor precoce şi mai este şi un minunat instrument de răzvrătire, calibrat numai bine pentru a trimite săgeţi de dispreţ în chiar inima conformismului. Pe bună dreptate, muzica împreunată cu poezia vin scurt din urmă şi se coagulează în forma Visului de a Avea Trupa Ta. După cum e firesc ca televiziunea să absoarbă atît Poezia, cît şi Trupa în strălucirea ei şi să le întoarcă pe amîndouă, mărite prin puterea audienţei. Aşa cum e firesc ca Internetul să urmeze Poeziei şi Trupei, pentru că el înglobează toate felurile de media şi întoarnă răzvrătirea la izvoarele sale, informaţia pură şi nudă, nestingherită nici de referenţialitatea Poeziei, nici de mesajele complexe ale Comediei. Pe vremea cînd m-am apucat eu de treabă, pe la începutul începuturilor anilor ’60, într-o societate săracă în mijloace de exprimare, Poezia era un act de rezistenţă aproape total individual, fără prea mult ecou. Trupa era o propunere cu mult mai mult public, dar era un atac colectiv, complicat de interacţiunea la nivel personal. Scena de comedie şi legătura ei cu televiziunea, cu firele şi producătorii ei din spatele scenei, au un public mai larg, dar aduc şi o pierdere de independenţă. Acum este rîndul unei alte generaţii şi, la suprafaţă, Internetul pare a readuce puterea în mîna creatorului adolescent pentru că informaţia în starea ei cea mai pură emană de la o singură sursă. Pare, de asemenea, să corecteze diluarea puterii indusă de colectivul presupus de Trupă şi elimină agendele ascunse ale producătorilor. Spun "pare" pentru că Internet Start nu este nici un blog, nici vreo pagină personală, ci o propunere comercială care îmbină răzvrătirea tinerească şi atitudinea colectivistă a societăţii de consum, făcînd-o una cu conformismul. Cercul s-a închis, am ajuns de unde am plecat: poezia s-a transformat în bani. Răzvrătirea a murit, dar puterea a trecut în mîinile copiilor. Este rîndul celor bătrîni să se răscoale. Pentru asta, poezia este un instrument chiar bunuţ. traducere de Ioana AVĂDANI