Pomperipossa in Monismania

Scriitoarea suedeză Astrid Lindgren este pe locul al patrulea în topul celor mai traduși autori de cărți pentru copii din lume. Iar dacă nu ați citit încă Pippi Șosețica (Pippi Långstrump în suedeză sau Pippi Longstocking în engleză), v aș recomanda să o faceți. La orice vîrstă, pentru că, știți doar, cele mai bune cărți pentru copii nu sînt, de fapt, doar pentru copii.

Cartea a fost concepută spontan, la comanda fiicei autoarei, Karin, care într-o seară i-a cerut pur și simplu mamei sale să îi spună o poveste despre Pippi Șosețica. Astrid Lindgren nu a întrebat-o cine este acest personaj, dar s-a gîndit să îl introducă într-o poveste la fel de neobișnuită precum numele pe care îl avea. Astfel a apărut o fetiță roșcată, cu părul prins în două cozi împletite strîns, încălțată cu niște pantofi de vreo două ori mai lungi decît tălpile ei și care purta un ciorap negru și unul maro, foarte simpatică și foarte diferită de copiii obișnuiți. Avea ca animale de companie un cal și o maimuțică, și puterea de a-l ridica în brațe oricînd voia pe cel dintîi. Și avea și un suflet foarte bun. Această combinație i-a atras un număr uriași de mici și mari cititori, și a făcut din cartea lui Astrid Lindgren, publicată în 1945, una dintre cele mai iubite de cărți pentru copii (și nu numai) din istorie, tradusă în peste 60 de limbi. Urmare firească, notorietatea autoarei a crescut considerabil în fața publicului. Mai tîrziu acest lucru avea să cîntărească mult.

În 1976, Astrid Lindgren a rămas complet uluită de o aberație legislativă. Mai exact, conform noilor prevederi fiscale din Suedia, care obligau liber-profesioniștii să plătească, pe lîngă impozitul pe venit, și taxele aferente angajatorului, scriitoarei îi revenea obligația de a plăti 102% din ceea ce cîștiga anual. Deși era o susținătoare a principiilor socialismului democratic, Astrid Lindgren nu putea accepta absurdul situației, așa că a luat măsuri. În scris. A rezultat o poveste satirică despre o autoare de cărți pentru copii pe nume Pomperipossa (nume preluat de la o vrăjitoare dintr-un basm popular suedez), care trăia într-un loc numit Monismania, altfel spus în Lumea Banilor, unde era obligată să plătească taxe exorbitante.

Datorită popularității de care se bucura autoarea, satira Pomperipossa in Monismania a avut un ecou extraordinar în societatea suedeză de la acel moment, provocînd dezbateri puternice atît la nivel economic, cît și la nivel politic. Efectele dezbaterilor stimulate și de cazul Pomperipossa nu au întîrziat să apară, iar spre sfîrșitul anului socialiștii au pierdut puterea după 44 de ani de guvernare.

Nu, nu cred că există termeni (înțelepți) de comparație între Suedia și România; legat de cea de-a doua poate mai degrabă ar fi de adăugat un detaliu: uneori, Pippi Șosețica mergea de a ndăratelea sau cu un picior pe trotuar și unul în șanț.