Poate salva cultura un oraş?
Detroit e un oraş-fantomă, cu mii de locuinţe părăsite şi hectare întregi de hale industriale lăsate în paragină. Falimentul oraşului a produs pagube ireparabile şi a distrus societatea în ansamblul ei. Ce mai poate salva această comunitate? Un posibil răspuns ar fi: industriile culturale şi creative. Un articol recent publicat de
dar şi numeroase altele, apărute în presa americană, consemnează că la Detroit angajamentul pentru cultură începe să conteze. Că oraşele pot fi revitalizate prin proiecte culturale o arată şi istoria post-1990 a Berlinului. În primii ani de după reunificare, situaţia oraşului era destul de tristă. Zonele industriale de la periferia fostului Berlin de Est erau moarte, numeroşi cetăţeni ai fostei republici socialiste plecaseră în oraşele din Vest, mai bogate, centrul oraşului era (încă) nerenovat, sistemele publice de transport din cele două oraşe cîndva separate trebuiau armonizate, monumentele istorice – restaurate. Pentru bugetul oricum împovărat al oraşului, întreţinerea enormei infrastructuri culturale era extrem de costisitoare. Primarul Klaus Wowereit şi-a propus să transforme acest dezavantaj în oportunitate. Nu numai că a finanţat din plin instituţiile de cultură existente, dar a încurajat crearea unui sector cultural independent. Investiţia nu a fost prea mare. De cele mai multe ori, a fost vorba de spaţii de lucru. „Sîntem săraci, da’ sexy“, a spus Klaus Wowereit cînd a fost întrebat despre viziunea sa în ceea ce priveşte oraşul. „Berlinul trebuie să fie ieftin şi cool.“ În cele din urmă, s-a dovedit că viziunea a fost cu bătaie lungă. Căci efervescenţa culturală a atras şi investitori importanţi. Din 2004, la Berlin s-au creat locuri de muncă într-un ritm mai rapid decît se întîmplă în restul Germaniei. În ultimii ani, viaţa la Berlin a devenit tot mai scumpă. Oraşul nu mai e sărac. Dar a rămas sexy.
Cu totul alta e situaţia Detroit-ului de acum: falimentul oraşului împiedică autorităţile să dezvolte domenii considerate nevitale, cum este cultura; ba chiar le obligă la gesturi disperate, aşa cum s-a întîmplat în urmă cu doi ani, cînd administratorul oraşului a angajat o firmă care să evalueze valoarea colecţiilor de la Detroit Institute of Arts, unul dintre cele mai importante muzee din SUA, o instituţie solidă, deţinută de municipalitate şi nu de o fundaţie sau de persoane private, aşa cum e cazul multor muzee americane. Colecţia muzeului a fost construită în timp, cu grijă, din banii oraşului şi prin donaţii: o galerie de artă europeană (Bruegel cel Bătrîn, Vermeer, Rembrandt, Van Gogh, Rubens), o galerie de artă din Asia şi lumea islamică, colecţii de artă americană, o galerie de fotografie, o colecţie de artă pop & minimalistă, precum şi o arhivă dedicată artelor performative (peste 10.000 de filme, fotografii, afişe şi diapozitive din teatru, dans şi cinematografie). O vreme, muzeul a fost închis, căci administraţia locală nu şi-a mai permis cheltuielile de personal. Sute de directori de muzee din America au protestat atunci, furioşi, împotriva vînzării patrimoniului. Din fericire, directorul muzeului din Detroit a reuşit să obţină, după o campanie de strîngere de fonduri, aproape 30 de milioane de dolari – suma necesară pentru a demonstra că instituţia e solvabilă. Au contribuit nu numai donatori şi mecena, ci şi alte muzee, mai înstărite. Episodul trist – dar cu deznodămînt fericit – cu muzeul de artă a atras atenţia multor artişti americani asupra oportunităţilor oferite de oraşul Detroit.
Grupe de arhitecţi, urbanişti şi sociologi lucrează acum la planurile oraşului de mîine, construit pe ruinele Detroit-ului de acum. Prin halele părăsite ale uzinelor, artişti anonimi sau cunoscuţi îşi prezintă lucrările. Unii vin de la New York sau din alte mari oraşe, atraşi de costurile modeste ale acestor galerii de artă improvizate. Alţii – vedete ale scenei artelor vizuale – vin la Detroit ca să facă un
: expunînd aici, adaugă valoare atît oraşului, cît şi propriilor lucrări. Fiecare încearcă să se pună în relaţie cu oraşul, să creeze o polemică, să vorbească despre rostul artei în era postindustrială. E deja un fenomen descris şi consemnat ca atare de multe ziare. Dar are acest fenomen amploarea necesară pentru a produce o schimbare semnificativă? Poate Detroit să devină un oraş atractiv?
de pildă, vorbeşte deja despre un Detroit „post-postapocaliptic“. Am ajuns, cum s-ar zice, în etapele superioare.
Foto: wikimedia commons