Petenţii şi pretenţiile lor

Uncheşii primeau pensiile în cash, iar dacă se zvonea, din vreme-n vreme, că ele sînt ameninţate de suspensie, bătrîneii năvăleau în stradă, scandînd, cu voci firave, din cinci în cinci minute, lozinci ca, între altele, "Sus pensia!", " cu corolaru-i logic "Jos suspensia!". "Ne trebui’ sînge tînăr, cetăţeni!" retorcau înalţii demnitari. Tari de urechi, bătrînii nu-i prea auzeau, dar se trezeau întorşi la domiciliu. Pe uşile unora dintre aceştia, fusese pus, în lipsa lor, sigiliu. De ceară (roşie), să se-nveţe minte să-şi mai ceară (roşii, de frig, la faţă) dreptul la o retragere mai demnă, la un mai lin crepuscul, la o mai bună seară. "Seară bună" le urau, pe scară, poliţienii, ce-i însoţiseră pînă atunci pe stradă, în timp ce zeci de aparate foto îi vor fi tras în poză, în secret. Căci mai era-n vigoare vrednicul decret ca fil(m)ajul să se facă, la rigoare, în chip discret şi fără alte mofturi. Nu lipseau softurile necesare unor asemenea acţiuni, " eu, unul, aşa cred. Numai bătrîneii n-o ştiau, cînd le cereau mai noilor cavafi să nu se-atingă de măruntele lor raţii; şi, neavînd habar de paparazzi, nici nu strigau, din cinci în cinci minute: Paparazzi-vă de fotografi! Paparazzi-vă de fotografi!! Paparazzi-vă de fotografi!!!