Pe străzile fără lumină electrică

În Iașii sfîrșitului de secol al XIX-lea, în timpul verii, de pe la ora 20, personajele principale de pe străzi deveneau fanaragiii. Pe timp de iarnă, programul se adapta, treaba acestora începea de pe la ora 16.

Rudolf Șuțu își amintește: …asvărleau scara pe stîlpii felinarelor din străzi, se urcau pe dînsa cu un picior, atît de joși erau stîlpii felinarelor, și aprindeau lămpile cu gaz.

Chiar dacă la Timișoara erau aprinse primele lămpi electrice publice în 1884, Moldova mai avea de așteptat oleacă. În Iași se derula încă secvența (cu farmecul ei, de altfel) în care fanaragiii mergeau de la un felinar la altul, le ștergeau bine, lustruiau lămpile, tăiau cu precizie mucurile de la lampă, scoteau din buzunare cutia de cinci bani cu chibrituri și le aprindeau. Vîntul cel mare de bătea, nu conta. Lumina era aprinsă. Apoi coborau de pe scară, se duceau la alt felinar și tot așa pînă le isprăveau. 

Lumina nu trebuia doar aprinsă, ci, în aceste condiții, și vegheată, așa că lampagiii aveau cabina lor, cu tot cu pat pentru odihnă, în care se retrăgeau și păzeau bunul iluminat al străzilor. Odată cu așezarea nopții, străzile se goleau, apoi deveneau pustii. Doar sergentul de stradă își făcea apariția la datorie și de cele mai multe ori stătea rezemat de stîlpul vreunui felinar ore întregi.

Mai era o secvență, și mai grăitoare, cea în care studenții mai neavuți, ajunși mai tîrziu fala orașului Iași, de altfel, așa cum ne transmite tot domnul Șuțu mai sus amintit, își citeau cursurile de la facultate la lumina felinarelor de pe străzi. Și uite așa se învîrtea studentul moldovean în jurul lămpii cu gaz de zeci, poate sute de ori pe noapte citind și repetînd pe de rost lecțiile. 

Primarul orașului, de asemenea, putea fi văzut adesea cum se oprea pe la felinarele de pe străzi. Doar că nu citea lecții, ci examina lămpile să vadă dacă toate-s bune și funcționale.

Iar apoi, la Iași a ajuns și lumina electrică. Și fanaragiii? Ne oferă o secvență de final: s-au adunat toți din oraș, au strîns toate lămpile și le-au trîntit pe toate de pămînt de s-a ales praful de ele.

Istoria a continuat. La (ceva mai multă) lumină.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.