Pe rîndul al doilea

Ce faci în perioadele în care nu ți se întîmplă nimic? Nimic bun și nimic neapărat rău? Plutești pe o bărcuță gonflabilă în mijlocul unei ape liniștite după furtună. În jur, resturi. Curenți adînci, imperceptibili, se răsucesc ca niște fuioare de jos, din burta acestui ocean gri, murdar, și te duc spre undeva, habar n-ai unde. Salți în sus și-n jos, de-a stînga și de-a dreapta, în bărcuța asta caraghioasă (englezii au un cuvînt bun pentru plutirea asta – bobbing – căruia nu reușesc acum să-i găsesc corespondent), tai un drum sinuos printre resturile din jur care plutesc și ele fără țintă. Rame de lemn în care au fost odată fotografiile unor doamne grase, cu mijlocul sugrumat de corsete. Cutii de conserve răsturnate cu fundul în sus prind o lucire de soare în metalul lucios pînă le umple apa și le mănîncă apoi adîncurile. Foi scrise de mînă pe care apa sărată a lăbărțat cerneala, pînă la ilizibil. Pagini dintr-o revistă, un titlu simplu BLM, un Iisus negru și o măicuță a sa la fel. O cartelă de metrou cu două călătorii consumată: ora 8,32 Piața Sudului și 17,59 Piața Unirii 1. O zi de muncă a cuiva, tristă ca moartea. O pungă de plastic de la Mega, eternă, indestructibilă, e și ea pe oceanul ăsta, sub soarele opac, ca o bucată de slănină.

Ia uite, plutești pe depresie, ar putea spune unii, și ar putea avea dreptate. Plutești pe disperarea tuturor și a ta. Un mal du siècle continuu și caraghios reșapat, decupat cu larghețe ca să se poată suprapune generațiilor X, Y, Z, boomerși cu mileniali deopotrivă, treji și implicați, or, dimpotrivă, apatici și perfect analfabeți funcțional. La grămadă.

În asemenea momente, unii aleg să facă escapism. E simplu, e la îndemînă și nu costă decît niște timp. L-am folosit ca să terminăm Netflixul și Amazonul, să lăsăm necitite pînă la capăt cărțile esențiale, să ne explorăm pînă la obsesie casele, cu excursii de o zi în debarale și în biblioteci. Emoția redescoperirii rîndurilor de cărți din spate. Nescoasele la lumină care stau umile în spatele altor cotoare mai celebre, mai profunde, mai talentate. Un volumaș cu poezii al unei cunoștințe scos la o editură obscură, cu dedicație. Dedicația are aceleași înflorituri dulci-provinciale ca versurile. Alături, un politolog contemporan care n-a înțeles nimic din anii ’90 și nimic din ce se întîmplă acum. Un manual de alchimie. Un Benedetto Croce rufos, subliniat cu creionul în facultate, exilat și el prin spate dintr-o răzbunare estetică. Rîndul al doilea din bibliotecă e viață adevărată, domnule. Ar merita un loc special, cărțile astea trebuie scoase din umbra celebrităților, a bestseller-urilor, a coperților americanizate grafic, cu autori mari în alb-negru. Acolo, pe rîndul din spate, sînt graficienii de week-end și designerii de coperți precare, un Nu subțirel al lui Eugen Ionescu, doi-trei cronicari peste care ai plîns și tocit la școală pentru că ți-au scăpat sensul și molcuțenia de cuvinte de acolo. Redescoperite puțin mai tîrziu, n-ai mai avut răbdare, cameleoane ticăloase!

Rîndul doi din bibliotecile oamenilor, rudele sărace, morții de prea mult timp, urîții și necitiții, sentimentele perimate, Dama cu camelii, un d’Annunzio baroc, flamboaiant, discutabil, în mica sa republică. Un italian caraghios. După zidul respectabil și canonic, cool și trendy, după marile adevăruri spuse cu talent, după misoginul de Hemingway, sîntem noi, celelalte cărți. În zilele în care nu ai nimic de făcut le auzi foșnind în spate, complotînd, căutînd să-și scoată cotoarele la lumină. Pe cine interesează cum se alege un papă? Dar versuri scrise de o călugăriță catolică, iubita lui Iisus? Rețete scrise de intelectuali? Sau un Bourdain cinic sinucis și el acolo, în spate? Rîndul doi din bibliotecile și viețile noastre, mă aud gîndind și mă amuză cu atît mai tare filosofeala asta de mîna a doua. Mă amuză puțin cîte puțin disperarea și plictiseala colosală. Depresia. Sînt ale mele, mi le asum. E sîmbătă sau duminică, o zi de vară cu nimic de făcut și nicăieri de mers. Mă bag în rîndul al doilea, am de gînd să cercetez acolo o vreme.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.