Pastel

Blocul din Balta Albă al părinţilor mei a îmbătrînit frumos. Atît cît poate un bloc cu apartamente mici, fără spaţii exterioare sau utilităţi comune. E construit în 1966, dar nu i-a căzut tencuiala (exceptînd mici sechele din ’77). După atîta timp, uşile şi ferestrele se-nchid bine, sînt etanşe la vînt şi zloată, instalaţiile n-au cedat. E un bloc demn. Acum 40 de ani, amestecul etno-profesional al celor 176 de apartamente părea să nască scîntei. Nu s-a întîmplat nimic. Băieţii din anul Marii Mutări sînt acum grizonaţi, fetele şi-au modificat silueta. Mai toţi au nepoţi care freacă rolele şi bat mingea "în spate". În primul an am coexistat cu un rest de stradă, cu case dintr-un trecut interbelic şi extra-bucureştean. După demolarea lor, ne-am ales cu un spaţiu viran, ocupat apoi de chesoanele unor viitoare blocuri. Cocoţaţi pe ele, spionam pe-nserat apartamentele vecinilor noştri. Şi tot de-acolo am ascultat, în august ’68, răzbătînd de la toate ferestrele, emisiunile Europei Libere despre tancurile din Praga. Era ca la Sala Palatului, cu difuzoare în fiecare scaun! După ce ni s-a pus în faţă un meschin bloc-turn, interstiţiul a fost plantat cu arbori intoleranţi. S-au înălţat avizi de lumină, întronînd sub ei o umbră perpetuă. Soarele mai scaldă liber doar banda adiacentă blocului, 6-7 metri de spaţiu destinat vegetaţiei "culte". Atunci, în ’66, cineva a venit cu planuri horticole. Ici un rond de flori, colo o tufă. A ţinut un an sau doi. S-a încercat altă idee - trandafiri agăţători şi iederă abundentă. Apoi s-a abolit orice plan, spaţiul a fost dat uitării. S-a descurcat de unul singur, cu bălării şi poteci aleatorii. În final, fiecare (mai ales cei de la parter) a improvizat în dreptul lui propria imagine a Grădinii Originare. Ciudat sau ba, asta e formula care a triumfat. Banda circumlocativă (ben trovato!) a căpătat coerenţa minoră a unui inedit parc englezesc. Cu reguli şi surprize, dar fără grote! De la înălţimea etajului 2, am privit săptămîna trecută acest petic de verdeaţă agresivă. Soarele strălucea blajin şi tolerant. Iarba nouă era de un verde sfidător, dar rămăseseră şi petice inerte. Acum nu mai solicită nimeni muncă patriotică sau comunitară, dar patru-cinci locatari îşi făceau de lucru. Un june mustăcios luase cazmaua şi săpa o groapă pentru puietul sprijinit de peretele blocului. Nu departe, în stînga, o doamnă de vreo 45 de ani, în trening, mărunţea solul infertil şi presăra ceva dintr-o cutie de tablă. Poate seminţe de iarbă, poate flori, poate îngrăşăminte. Poate vrejul de fasole al imprudentului Jack! Mai la dreapta, altă doamnă, cu al cărei fiu mă certam întotdeauna la fotbal, făcea cuiburi pentru cîteva rînduri de panseluţe ce aşteptau într-o lădiţă. Radiau concertat în tonuri de galben pufos sau mov electric. Soarele supraveghea lucrarea, astupînd uşor vuietul bulevardului aflat undeva la zeci de metri mai departe. Am uitat brusc toate parascoveniile ce-mi trecuseră prin minte cu doar cîteva minute în urmă: Iliescu prezidează partidul arabilor din România!; Prizonierii din Irak se-ntorc cu datoria lui Saddam, recuperată la ordinul lui Băsescu!; PSD se descompune în trei aripi - comunişti, arivişti, infracţionişti!; Preşedintele Bush se trage din comuna Tărtăşeşti! Femeia în trening s-a înălţat de şale şi a început să strige cu voce cîntată spre colţul blocului. "Hai, mămică, vino aici, vino şi tu pe iarbă." Şi, deodată, din spate, a apărut cea mai mare pisică pe care am văzut-o vreodată. Cred că depăşea 15 kile, dar nu părea bătrînă. Nici grasă. Avea blană cenuşiu-albăstruie şi zgărdiţă roşie. A ocolit cu precauţie felină pămîntul reavăn, legănînd o coadă cu care puteai desfunda damigene. Am şoptit complice "pis, pis". M-a scrutat cu o privire la fel de albastră, dar fără să-şi modifice cadenţa leneşă. "Hai, mămică", insistă femeia şi pantagruelica jivină păşi pe iarba proaspătă. Privi în stînga, în dreapta, şi apoi se tolăni. Pe spate, cu labele-n sus, ca pentru un ritual obscur. Aş jura că am auzit-o oftînd de plăcere! Şi am ştiut atunci că a venit primăvara. (apărut în Dilema veche, nr. 66)