Pantoful lui Hrușciov

Cîteodată istoria te mai poate prinde și pe picior greșit, cred că știm cu toții. Unii însă aleg să se descalțe...

Nikita Hrușciov, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, New York, 12 octombrie 1960. Liderul sovietic a ascultat – cu dezgust, probabil – ce a avut de spus un delegat din Filipine. Acesta din urmă a susținut în fața auditoriuluiinternațional că Europa de Est a fost privată de drepturi politice și civile, fiind practic „înghițită de Uniunea Sovietică”. Replica venea în contextul în care se dezbătea o rezoluție a Rusiei care critica colonialismul.

Atît i-a trebuit domnului Hrușciov pentru a-și ieși din minți. Și din pantofi. La propriu. Conform biografiei lui Nikita Hrușciov scrisă de autorul american William Taubman (Hrușciov. Omul și epoca sa), reacția conducătorului Uniunii Sovietice a arătat cam așa: acesta a lovit cu pumnii în masa la care stătea, după care și-a scos pantoful drept, l-a fluturat în aer preț de cîteva clipe, iar apoi a trecut la „represalii masive”. A început să bată cu pantoful în masă din ce în ce maienergic pînă a atras atenția tuturor celor prezenți. Scena s-a încheiat doar la atenționarea fermă a președintelui Adunării Generale.

Incidentul a rămas unul marcant în istoria ONU – și pe bună dreptate. Lui Nikita Hrușciov însă i s-a părut oarecum firesc, chiar distractiv, după cum se pare că ar fi remarcat el însuși. „ONU este un fel de Parlament, unde minoritatea trebuie să se facă remarcată într-un fel sau altul. Sîntem în minoritate momentan, dar nu pentru mult timp”, a spus conducătorul sovietic.

În altă ordine de idei (și de pantofi), se pare că încălțămintea pe care o purta Hrușciov era un model tip loafer, fără șireturi. Nu întîmplător, ci pentru că, așa cum a declarat fiul său, nu îi plăcea să lege șireturi. Pesemne că răbdarea nu era punctul lui forte...

...dar bine că înțelepciunea potrivită la momentul potrivit nu i-a lipsit (e drept, nici situația nu-i oferea prea multe alternative). Doi ani mai tîrziu, în 1962, tot în luna octombrie, Nikita Hrușciov a ordonat retragerea rachetelor sovietice din Cuba, punîndu-se capăt astfel celei mai mari crize internaționale din timpul Războiului Rece.

Că așa-i uneori în istorie. De la un pantof izbit de masă la o rachetă aruncată în aer poate fi doar un pas.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.