Outcast: fumător, nefumător?

Am intrat și am ieșit de mai multe ori în și din rîndurile nefumătorilor. Probabil că o să mor cu obiceiul ăsta agățat de picior; o ghiulea mare cu lanț zornăitor. O să ajung ca bunică-mea. O bătrînă smochinită, cu mîna încleștată pe pachetul ăsta nenorocit de țigări și cu viața împărțită în logica următoarei pauze de țigară.

Cînd m-am lăsat de fumat am anunțat pe toată lumea. Eram senină, lipsită de griji, ba chiar am împărțit sfaturi necerute în stînga și-n dreapta, genul de drept-propovăduitor enervant.

Cînd m-am reapucat, am făcut-o clandestin, tiptil, pe furiș. Am reintrat în rîndurile fumătorilor pe tăcutelea, invers ca la ieșire, și uite-mă iar între oropsiți: ne vezi afară pe ger, pe ploaie și pe vînt sprijinind zidurile clădirilor de birouri. Țigara se fumează repede, eficient, din cîteva fumuri ajungi la filtru, bam-bam, înapoi în birourile de șoareci harnici. Ne vezi în cuștile urît mirositoare din aeroporturi. Acolo se intră cu o privire hăituită, ai stat atîtea ore nefumat, te-ai chinuit să găsești cușca asta; chiar cred că se gîndesc unii mult ca să le pună cît mai la neîndemînă. Cînd intri, o să fii privit cu milă și înțelegere de cei dinăuntru. Frăția fumătorilor există și e puternică. Ne vezi la coadă la Mega, n-avem nimic în coș, nu avem coș, stăm bîțîind din picioare în spatele unei doamne care descarcă pe bandă jumate de magazin. Salată, cartofi, lapte, hîrtie igienică, of, Doamne, n-o să termine niciodată. Tu vrei un pachet de țigări și o brichetă. Da, există situații cînd trebuie să ajungi la Mega pentru așa ceva. Ne vezi ieșind din baruri și restaurante așa, la mijlocul mesei, ia uite cum stăm pe afară și tragem cu sete din țigara asta nenorocită, iar înăuntru ni se răcesc spaghetele pe masă.

Sînt într-un oraș străin, am umblat mult, mi-e foame, mi-e sete și aș fuma tihnit o țigară. Visez o farfurie imensă plină de cărnuri, ba chiar de cartofi buni prăjiți, visez un pahar de vin rece, iar gîndul mă face să măresc pasul. Terasele sînt pline în orașul ăsta, n-ai loc să arunci un ac, ah, sînt un turist care urăște turiștii. O iau pe o străduță lăturalnică, intru mai tare în măruntaiele cartierului cînd – coruri de îngeri, sunete line de harpă – văd Locul. O scară colorată șerpuiește de la parter pe acoperișul casei unde sînt mese, cîțiva oameni și unde abia se aude un jazz în surdină. Mă văd deja pe acoperișul ăla odihnindu-mi picioarele obosite și fumînd relaxată. Dar Locul ăsta e ciudat. Te întîmpină la intrare un tip cu aspect sănătos și odihnit, cu niște dread-uri lungi care-i cad pe spate. Îți prezintă ce au de mîncare pe niște farfurii-exemplu înșiruite frumos. Ah, am nimerit între vegetarieni. Nici urmă de cărnurile la care visam în farfuriile astea. Mă uit la niște mormane frumos colorate de morcovi, broccoli, bame și alte soiuri de legume gătite în fel și chip. Fie și așa, eu vreau sus pe terasă, vreau un pahar de vin, vreau o apă rece, vreau o țigară. Tipului cu dread-uri de la parter trebuie să-i zici ce vrei să mănînci. La etajul unu e altcineva, de data asta un gen de aventurier mai bătrîior, ars de soare și pus pe glume. Ăstuia îi zici ce vrei să bei. Abia apoi urci pe terasa colorată între clopoței de vînt și mese micuțe de lemn. În ghivece mari și mici, oamenii au plantat suculente și alte soiuri de plante cărora le merge bine fără prea multă apă. Sînt conștientă că am nimerit în inima hipsterelii; oamenii par genul iubiți planeta, salvați balenele cu cocoașă, să ne legăm de copaci și să trăim verde, avocado e Dumnezeul nostru. Mă așez la masă în soarele dulce și respir adînc. Sînt hămesită, dar o să mă descurc cu supa ăstora de cartofi dulci, fie. Uite acum, în sfîrșit, o să fumez și o să mă relaxez. Bag o mînă tremurînd de nerăbdare în buzunar, scot pachetul de țigări, scot bricheta. Le privesc cu dragoste și anticipație. În fața mea, vinul rece aburește ușor paharul. Tipul de la parter îmi pune supa în față. Vede țigările: „Să știți că aici nu se fumează“. „Nici pe terasăăă?“, întreb în șoc deplin. „Nici“, zice sănătosul și pleacă. O lacrimă adevărată îmi pică în ciorba aia de cartofi. Ne-ați înfrînt. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.