O rugăminte către documentariştii Serviciilor multilateral specializate

20 mai. Vă rog să mă ajutaţi în a rezolva următoarea problemă. Colegul meu Marius Chivu a primit pe Internet acest mesaj din partea unui cititor care semna Cătălin Stănescu:

„Domnule Chivu, nu aş dori să-l întreb pe domnul Cosaşu despre extremism, ci despre lucruri simple. De cînd m-am ciocnit în volumul Logica din ciclul Supravieţuiri, am tot căutat să aflu, în afară de identitatea eroilor, reţeta de «şalău bonne femme». Îi puteţi transmite să ne spună / scrie pentru cititorii The Chronicle, reţeta? Cum arată această minunăţie? Ce gust are?

Vă rog să-i transmiteţi că: 1) Nu am aflat reţeta nici de la Bucătăria pentru toţi, nici pe Google; 2) am trimis un sms cu această întrebare (ştiţi careva reţeta de şalău bonne femme?) în timpul unui meci Rapid-Steaua, transmis anul trecut pe Antena 1, întrebare care a curs pe scroll între «m... e Dinamo, hai Timişoara» şi tot nu am primit vreun răspuns. Am trimis sms-ul cu această întrebare la mijlocul primei reprize. Cînd am trimis-o încă o dată în repriza a doua am fost cenzurat, nu a mai apărut pe scroll, probabil pentru indecenţă – vă recomand şi dvs., domnule Chivu, acelaşi experiment: încercaţi să trimiteţi în timpul unui meci de fotbal un sms de susţinere de genul: «Hai, Villon, omoră-i pe toţi, ia-le banii!». Nu va apărea.

Vă mulţumesc foarte mult şi vă rog să-i transmiteţi domnului Cosaşu omagiile mele. O seară bună vă doresc.“


E mai mult de o lună de cînd Marius Chivu mi-a înmînat acest mesaj, unic în existenţa şi practica mea de nuvelist. Am căutat în cîteva cărţi de bucate, începînd cu Sanda Marin, şi nu am dat peste reţeta acestui şalău bonne femme pe care nu am fantazat cînd l-am evocat în autoficţiunile mele (aşa le zice acum, deşi mi se pare ifosativ). Am mîncat şalău bonne femme chiar sub regimul ilegitim şi criminal la Capşa (de două ori) şi la Athénée Palace (o dată). M-am gîndit de altfel să mă duc la bucătăriile acestor distinse restaurante şi să întreb cum se prepară, dacă se mai prepară. M-a luat o timiditate mare şi urîcioasă, să nu fiu socotit oarecum nebun şi poftit afară; sau, mai logic, să mă aşez la masă, să comand şi după aceea, din vorbă-n vorbă cu chelnerul, să aflu ce s-a pus în mîncare; ar fi fost şi mai riscant, puteam să fiu bănuit că sînt în anchetă de la oficiul consumatorului, o calitate mai suspectă decît aceea de a fi nebun.

Vă rog să mă înţelegeţi: sînt în fond un caragialean care se complică enorm în restaurante, plus că din cauza unei educaţii rigide – pe care nu vreau s-o numesc – am rămas, şi nu mă pot dezbăra oricît o socotesc de încuiată, cu un împovărător respect faţă de orice cititor. Cu atît mai mult faţă de unul ca acesta, dotat cu un humor viguros, după cum reiese din ideea „indecentă“ de a căuta o reţetă de şalău bonne femme printre sms-urile meciurilor de fotbal. Nu-i o glumă de fiecare zi. Ca atare, mă veţi uşura de o remuşcare faţă de acest domn dacă îmi veţi găsi – prin serviciile dvs. de documentare – reţeta şalăului bonne femme şi mi-o veţi transmite la redacţie. A face o reducere la remuşcări cred că se înscrie natural între austerităţile impuse de criza economică.

Vă mulţumesc dacă mi-aţi citit rugămintea fără să ridicaţi din umeri.