O privire din ochiul păsării

O înțelepciune de pandemie reizvorîtă din net în perioada asta adapta o zicală răsuflată: cu toții sîntem egali în fața morții și a nenorocirilor. Că boala care bîntuie pe afară nu alege și bagă sub coasa ei pe toată lumea, la o adică. Uite că înțelepciunile la kilogram își cam dovedesc inutilitatea zilele astea.

Nicicînd n-au fost deosebirile mai mari.

Primii pe care-i vezi sînt nebunii, homeleșii și cerșetorii de pe stradă. Ăștia nu înțeleg nimic. Nu înțeleg unde a dispărut toată lumea, de ce e pustiu, de ce a închis cafeneaua aia mică din colț de unde mai primeau cîte ceva și nu înțeleg de ce, dacă dau de vreun om înmăscat și înmănușat, nu mai primesc nici un leu. Ăsta cu botnița la gură ridică din umeri, dă neputincios din mînă și zice: „N-am cash”. Își ia seama și zice: „N-am bani”. Un alt amărît, care făcea pe parcagiul în zilele lui bune, s-a reprofilat și stă în fața magazinului lîngă femeia care vinde flori rupte din grădină. S-a reprofilat prost. Femeii i se usucă florile, iar el se învîrte acolo fără rost măsurînd lumea care iese cu pungile doldora, dar n-are cash. Nebuna din colțul străzii e figura tipică. Are niște haine aruncate pe ea de parcă a îmbrăcat-o un copil, are o colecție nemaipomenită de pălării și căciuli, e rujată ca Joker de la o ureche la alta și își țipă povestea pe străzi că nu știu ce conspirație de notari cu afaceriști i-a mîncat banii și că e iradiată pe sub ușă. Mă gîndesc foarte serios că femeia are, la urma urmei, dreptate. Nici ea nu mai are nimic de primit. Țigări își dorea întotdeauna de la trecători. Și ceva consolare urlată tot în gura mare de nenea ăla care face chei într-un soi de bortă la parterul unui bloc. Uite că primește țigări. Na, că acuma vrea și foc. „Pleacă, dom’le, de aici, n-ai auzit de distanțarea socială? Ia mai bine bricheta asta cadou, hai la revedere.” Omul care-i zice asta are niște ochelari negri pe ochi, un măscoi care-i acoperă trei sferturi de față (nu e mască din aia profi, e făcută în casă dintr-un material cu imprimeu cu cireșe) și niște mănuși de-alea de menaj pe mîini. Sincer, nu știu care dintre ei e nebunul.

În magazin, o bătrînă umblă și ea ca o găină fără cap. E din categoria incertă despre care nu știi dacă are casă. Poate că are, poate că n-are. E încă îmbrăcată ca de iarnă grea și tîrăște în picioare niște bocanci cu cîteva numere mai mari. Are niște pîine și încă ceva strîns la piept, că nu și-a luat coș. Vrea acum niște mere. Nu reușește să rupă o pungă de plastic în care să le pună. Își umezește degetul și tot încearcă să le desprindă. (Da, știu.) Un tip înalt, cu ochi albaștri, o ajută. Îi pune și merele în pungă. „Cîte să pun?”, o întreabă. „Vreo patru-cinci”, zice bătrîna, „că mă duc la biserică.” „Uite-l p-ăla mare și frumos”, zice și se apropie periculos, nepermis, de tipul ăsta amabil. „Băăi, ferește capul, ia distanță”, mă pomenesc că mă gîndesc și, fir-ar al naibii, iar mă simt prost.

Tot a dracului boală ne-a adus p-ăștia care avem case și calculatoare mai abitir grămadă pe Facebook. Unde s-a mutat casa de nebuni. Toată lumea are brusc prea mult timp și la fel de multe păreri. Am asistat la niște păruieli pe net de mi-au rămas tastele în gît. Ai o grămadă de moraliști care pozează și pun la punct fiecare moș sau babă brambura pe stradă, aglomerațiile din piețe sau mai știu eu ce încălcare de coduri. Îi ai p-ăia cu case mari și grădină care o ard zen pe sub ochii celor chirciți cîte doi-trei prin garsoniere închiriate. Îi ai p-ăia care mai au job-uri și p-ăia care nu mai au. Ai influensări care vor să scoată bani din bani donați. Ai marketing de criză. Ai glumeți, meme-uri, pisici, cafele, băutură, Netflix. Ai medici care horesc în curtea spitalului, imnul din mașina de poliție, oficialități îngenuncheate pios, îmbolnăviți cazați în saloane private din spitale publice și mai ai fugari cu secrete de serviciu. Ai oameni care au reușit să se organizeze și să-i ajute pe cei neajutorați. Ai băgători de seamă, depresivi și optimiști. Ai muncitori sezonieri și păreri agățate de ei. Ai de toate. Boala ne-a pus oglinda în față. Uite cît de diferiți sîntem.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.