O lume tulburată de pumni

Ce e de înţeles din încăierarea generală a foştilor boxeri în jurul Federaţiei Române de Box (recent dezafiliată pe plan internaţional)? 

Nu ştiu. Pe bune, habar n-am. Şi oricum, înainte de a înţelege ceva din boxul nostru ar trebui să pricepem de ce mai există încă boxul la Jocurile Olimpice. Inacceptabil. Sportul ăsta e un perpetuu scandal, un gang ai cărui şefi nu puteau intra într-o vreme în ţara gazdă a competiţiei cu cercuri, pe motiv că lor le trebuiau alte cercuri, la mîini. E o lume care nu mai gîndeste clar, tulburată definitiv de pumnii văzuţi şi nevăzuţi.

Pe la noi, boxul e ca un gangster cu pamperşi, de vreme ce şefa sportului n-avea altceva mai bun de făcut decît să-l ţină zilnic de vorbă pe secretarul general al Federaţiei internaţionale pentru ca acesta să uite să excludă FRB din forul mondial. Ghiciţi ce? N-a uitat. „Au fost prea multe minciuni!“, a exclamat Carmen Tocala excedată. Nu. Pur şi simplu s-a băgat într-un subsol în care nu se mai ştie cine minte şi cine zice adevărul. Toţi au feţele întunecate şi dau senzaţia că le datorezi ceva. Corupţia e colosală la nivel mondial, e practic o cultură de întreprindere. Boxul şi-a vîndut sufletul de mult şi nu i-l mai dă nimeni înapoi, iar de la noi n-are nici o nădejde de tras. E un sport de un eroism tulburător, putrezit într-un sclavagism al intereselor. Aşa că încăierarea de la alegerile neţinute nu trebuie să mire. Boxul e Bute. Restul e joc de glezne.