O limbă străină şi familiară

27 aprilie 2006   TÎLC SHOW

limba română la televizor Textul pe care îl publicăm mai jos este o victorie absolută a impulsului intertextual. E aproape un text virtual. El e compus, în proporţie de peste 95%, din rămăşiţe (sintagme sau doar cuvinte) ale altor texte. Rămăşiţe pe care monitorizările CNA, efectuate în cel puţin patru reprize, între mai 2001 şi februarie 2005, le-au semnalat ca abateri de la regulile limbii române în linie ortoepică, morfologică, sintactică, lexicală, deci, semantică. Rezultatul clasic al unui asemenea studiu e lista de cuvinte, listă în care utilizarea incorectă este pusă faţă în faţă cu norma validată de gramatică. Dar, printr-un artificiu pur retoric, paradigma poate fi transformată în sintagmă, pagina ordonată pe verticală, în text scris pe orizontală. În acest proces de reorganizare, ideal este ca liantul, "cimentul" să fie folosit cu zgîrcenie, Cicero visînd chiar la un edificiu în care părţile sînt asamblate nu prin lipire, ci prin strunjirea perfectă a asperităţilor. În general, însă, visurile nu devin realitate, aşa că a trebuit să apelez la segmente de legătură pe care le-am marcat, spre ştiinţă, cu alt caracter de literă. Surpriza abia acum a venit. Acest artefact, echivalînd cu greşeala gramaticală absolută, în stare pură, s-a dovedit, încă de la prima lectură, agreabil, incitant chiar. Pînă şi dezacordurile flagrante, taxate sever de şcolarii de la primară sau inadmisibile fracturi de sens nu mi-au mai părut erori apocaliptice. Cum a fost, oare, posibil? În urmă cu două decenii, mai exact în 1987, Françoise Thom publica, la Paris, o carte în care analiza categoriile şi funcţionarea limbii de lemn; poate cea mai teribilă nedumerire a autoarei viza succesul stabil, persistent al acestui mod de comunicare clădit pe minimalizarea opţiunii individuale, aşa încît clişeul înlocuieşte subiectivitatea. Reiau aceeaşi nedumerire cu referire la limba audiovizualului românesc. Mai ales a vizualului. De aproape o jumătate de secol ne-am obişnuit cu erorile ei (unele, flagrante), cu ezitările ei (unele, spectaculoase), cu stridenţele, cu petele ei de culoare şi întuneric. Ne-am obişnuit. În consecinţă, vigilenţa noastră critică somnolează. Auzim textul. "E ca la televizor", spunem nu ca pe un reproş ci, mai degrabă, ca pe o scuză. Sau, pur şi simplu, ca pe o constatare. Spre deosebire de şcoală, biserică, presă, tribunal, spital, Academie, Parlament, radio-televiziunea este singura instituţie care îşi ia libertatea de a folosi piste greşite în comunicare. Numai că tot radio-televiziunea este reperul, este modelul a peste 80% din populaţia României, aşa că acordurile inadmisibile, pronunţiile incorecte, declicurile semantice se difuzează instantaneu la scara întregii naţiuni. Sînt asimilate de mentalul colectiv şi devin obişnuinţe. Obişnuinţa cu eroarea şi anormalitatea. Aici, lingvistică. Iată de ce monitorizările CNA trebuie luate în seamă. Trebuie sau, cum se spune la televizor, trebuieşte? Ascultă ce vezi Vocea mea e ca un spicher, aşa că* ascultă ce vezi, nu face un quelque-chose, lasă ce-a fost mîine şi alege sau un concurs de misse sau o baie în political corecteness. Se mai întîmplă şi accidente inerente, deci, vara asta lucrez promoţional tocmai ca palpitantul să fie mai mare vizavi de tot şi toţi. Şi acum, vă vorbesc pe bune, mai ales că ultimul comunicat al preşidenţiei se ocupă de dimensiunea cetăţenilor şi a lărgirei NATO, întrebîndu-se, în fond, ce e în spatele la această afacere. Sînt întrebări vechi, venite, poate, tocmai din ordinul cavalerilor de la Masa Rotundă, sînt întrebări noi care vă rod. Mai ales acum, în pragul alegerilor electorale cînd focuri de armă au răsunat în buricul Bucureştiului şi au lovit un trecător . găsit fără viaţă, fără suflare şi într-o avansată stare de comă. Să fie un război al cărui deznodămînt, ca orice război, nu-l ştim? Sau doar efectul de la o decizie care survrine egzact de mîine cînd începe distribuirea cupoanelor agricole şi un cap al mafiei din Statele Unite a murit de cancer. La capătul politicii, un mini-meteo. După ninsoarea de asiară, se anunţă o eclipsă solară de soare, în urmă, averse de ploaie, din nou şi ger şi viscol, ger care i-a stricat afacerile prostituatelor. Oricum, se apropie Sfîntul Petru şi Pavel. Ceea ce mi-e foarte greu să cred acest lucru, aşa că veţi vedea în premieră videoclipul pe care îl veţi vedea imediat. Să vă uitaţi cu ochii larg adînciţi. Eu am să tac pentru că, după o săptămînă de petrecanie mi-e curmată puţin vocea şi ne trebuiesc plămîni curaţi ca să ştim că semnalele vitale sînt în viaţă. Principalii protagonişti ai discuţiei sînt mijloacele mass-media care revin din nou în actualitate. Aşa că testăm izul invitaţilor dornici să audă care sînt prevéderile actualei legi, care sînt tehnicele folosite la Miunih şi la Bérlin. Ce alegem? Filmul pe televizor sau acest autor la nenumărate cărţi sau pe această melodie care o vor cînta la prima mînă? Sînteţi ready? Ar fi super să se ţină emisiunea în ploaie iar artiştii care dau cu glanda să aibe în jur reporteri de reporteri, Oricum, apariţia cărţii este, pe undeva, un gest şi, ce mai, emisiunea e beton, vere. Cum vrea muşchiul lui o să-mi răspundeţi şi deşi a căzut măgăreaţa pe noi, eu nu pun botul prea uşor. Îmi pare cu regret şi deşi se apropie o nouă vară cu lipeli, ştiţi voi, cu mega-lipeli, mă retrag să mă aerisesc la cutiuţă, să-mi fac o toaletare perfectă a urechilor dar şi o french manicure. Se poate să am o minută liberă. M-aş opri la publicizarea poveştii acestei fete care este puţin umbrită şi puţin descumpănită de divorţul părinţilor. Ei, chestiuni familiale, ce să-i faci! Familiale sau familiare? Original sau originar din Malta? Extras sau extract de cont? Poate mă lămuresc citind nişte cotidiane. Sau cotidiene? Colegii sînt destui de confuji în această direcţie, dar bate ora doisprezece şi trebe să ajung la o foarte prestigioasă adunare condusă de doamna ministră de resort. Nu pot lipsi. Ca şi lider trebuieşte să cuvîntez pentru a explica la toţi ceilanţi ultimile schimbări din tráficul român (Carol Dávila, Lugój, Móldova Nouă) sau de afară (Strásburg, Ucraína, Rusía, Yemén). Aşa că nu mai strîmbaţi din priviri căci pe străzile alea se plimbă Costel cu capul decapitat al sorei sale, pe străzile alea unde nu se vede nici un picior de om. Silance din gură, bă! Ce e cuţitul ăsta cu maţ în fund? Să te-nfigi în stomacul soacră-tii ca să afli cîte ouă a frecat maică-ta de te-a scos aşa galben. Dar, haideţi să vedem şi alte ştiri pe scurt, apoi să luom, să lom publicitate. Şi în urma acestei şase ediţii a emisiunii să ne spună însuşi studenţii, la libera fiecăruia dintre invitaţi alegere, ce spray de dat la subraţ e mai bun şi unde sînt medicamentele care ei au foarte neapărată nevoie. O ultimă întrebare la dumneavoastră şi captarea atenţiei poate fi în acest moment complementată: tu, din înţelesul tu ce mai faci se scrie cu doi o? CNA.

Mai multe