O iluzie a lui Benjamin Constant

28 septembrie 2022   TÎLC SHOW

„Războiul e anterior comerțului; de fapt, războiul și comerțul nu sînt decît două mijloace diferite pentru atingerea aceluiași scop, și anume acela de a poseda ceva dorit. Comerțul nu e decît un omagiu adus forței posesorului de către cel ce aspira la posesiune. El e o tentativă de a obține de bunăvoie ceea ce nu mai speră să fie cucerit prin violență. Cineva care ar fi întotdeauna mai puternic decît toți ceilalți nu s-ar gîndi niciodată la comerț. Experiența probîndu-i că războiul, adică utilizarea forței sale împotriva forței altuia, îl expune unei rezistențe și unor eșecuri, îl împinge să recurgă la comerț, adică la un mijloc mai blînd și mai sigur de a angaja interesul altcuiva să consimtă la ceea ce convine interesului său. Războiul e impuls, comerțul e calcul. Dar tocmai de aceea, trebuie să vină o epocă în care comerțul să înlocuiască războiul. Epoca acesta a venit.” (Benjamin Constant, Libertatea anticilor și libertatea modernilor, Baroque Books and Arts, 2019, p. 30, în excelenta traducere a lui Cristian Preda)

După 200 de ani de la formularea acestei idei, nu mai există optimismul care a generat-o. Epoca în care comerțul ar fi trebuit să înlocuiască războiul nu sosise încă la începutul secolului al XIX-lea, nu a sosit pînă astăzi și nu știe nimeni dacă va sosi în viitor. Acest text al lui Benjamin Constant nu a fost expresia unei realități, ci a unei iluzii. Este adevărat că pînă la stingerea din viață a filosofului francez, în 1830, Europa nu a mai fost tulburată de un război de mare amploare, dar ulterior a cunoscut multe alte războaie, între care două au căpătat proporții mondiale, în secolul XX. După implozia sistemului comunist, mulți s-au întors la optimismul lui Benjamin Constant, dar în scurt timp s-a dovedit că războiul este încă un mijloc actual de a poseda ceva dorit, indiferent dacă este vorba de bunuri materiale sau de bunuri nemateriale. Mai grav, încălcînd principiul inviolabilității granițelor, statornicit în dreptul internațional de mai multe decenii, au reapărut războaiele avînd ca scop anexarea unor teritorii. Chiar dacă ar fi adevărat că „războiul e impuls, comerțul e calcul”, firea umană, mai ales cea a liderilor politici, e guvernată mai mult de impulsuri decît de calcule. De cele mai multe ori, motivația actelor de violență, mai ales a celor de amploarea unui război, include într-o țesătură inextricabilă impulsuri și calcule, fantasme și interese.  Beneficiile comerțului și ale cooperării pașnice nu au determinat, prin ele însele, abandonarea dorinței de cucerire și de dominație. Comerțul interior sau exterior presupune și competiție, și reguli oneste pentru desfășurarea acesteia. Este nevoie de inteligență, de creativitate, de acumulări tehnologice și de înțelegerea principiului reciprocității pentru a avea succes pe piețele interne și pe piețele internaționale. Resursele, eforturile și supunerea față de regulile competiției loiale sînt doar cîteva dintre condițiile succesului. Iluzia lui Benjamin Constant și iluzia multora dintre gînditorii și liderii politici din ultimii 30 de ani privind potențialul comerțului de a crea o lume pașnică și prosperă ignoră nu numai firea umană, care se manifestă și în lăcomia multor comercianți, ci și diferențele de organizare politică, de mentalitate și de tradiții religioase dintre statele angajate în comerțul internațional.

Nu puțini au fost cei care au crezut că Federația Rusă a devenit un partener comercial care s-a adaptat regulilor pieței libere. Între multe alte semne care vădeau naivitatea acestei păreri a fost și adoptarea de către Federație, în anul 2020, a unei legi (nr. 171 – FZ din 8 iunie 2020) care permite judecătorilor ruși să ignore hotărîri pronunțate de instanțe internaționale, inclusiv de tribunale arbitrale, indiferent dacă acestea s-au întemeiat pe norme juridice naționale, internaționale sau arbitrale. Exemple de acest gen pot fi date și în legătură cu alte state cu regimuri politice autoritare.

Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice. O privire atentă asupra evenimentelor din ultimele trei decenii, pe toate continentele, ar fi dus la o constatare simplă: tehnologia este globală, dar organizarea politică și structura de mentalități sînt încă naționale sau, cel mult, regionale. Aportul de libertate care însoțește progresul tehnologic este iluzoriu în absența instituțiilor care controlează și limitează puterea, garantînd drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei. Desigur, comerțul între parteneri din state cu regimuri politice diferite este benefic, dar numai în măsura în care nu se creează o dependență economică față de partenerii supuși unor regimuri autoritare. Libertatea comercială a acestora poate fi oricînd înlăturată, cu consecința utilizării formelor de dependență economică pentru a schimba raporturile geopolitice. Modul în care Rusia utilizează dependența Occidentului de importurile de gaz, iar China exploatează delocalizarea unor importante sectoare industriale din SUA sau din Uniunea Europeană demonstrează că este necesară o strategie coerentă pe termen mediu și pe termen lung pentru a înlătura aceste dependențe și pentru a împiedica producerea altora în viitor. O asemenea strategie nu trebuie să fie echivalentă cu demonizarea Rusiei și a Chinei, nici cu renunțarea la schimburile economice cu aceste țări. Încrederea moderată în partenerii economici și precauția sănătoasă față de aceștia, păstrarea avantajelor competiționale și crearea altora noi în domeniul tehnologic, însoțite de protecția adecvată a proprietății industriale, descurajarea propagandei împotriva democrației constituționale, desfășurate la adăpostul libertății de exprimare, identificarea și blocarea canalelor financiare de corupere a unor lideri politici sînt atitudini și măsuri necesare în lumea liberă pentru a evita capcanele întinse de regimurile autoritare sau de așa-zisă democrație iliberală.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.

Mai multe