O corectă alarmă falsă

Într-o noapte de toamnă din 1983, locotenent-colonelul sovietic Stanislav Petrov era de serviciu în buncărul Sepuhov-15. De acolo se monitorizau sistemele sovietice de sateliți antirachetă. Sarcina lui era să urmărească orice neregulă ar fi fost detectată de sateliți și transmisă automat prin computere. Nimic neobișnuit pentru epocă, ceva caracteristic Războiului Rece.

La un moment dat, computerul a intrat în stare de alertă. Un buton roșu pulsa alarmant pe ecranul din fața domnului Petrov. Ce însemna? Nu-i dificil de imaginat: alarma indica faptul că Statele Unite ale Americii ar fi lansat o rachetă balistică intercontinentală asupra Rusiei, altfel spus ar fi inițiat un atac nuclear. Apoi o a doua și a treia rachetă. Pînă la cinci. Ce era de făcut în acest caz? Aici este ceva mai dificil de imaginat, chiar dacă practic opțiunile nu ar fi fost multe. Stanislav Petrov trebuia, conform protocolului, să anunțe mai departe pe linie ierarhică incidentul, un răspuns urmînd a fi decis la nivelul cel mai înalt de autoritate, care în acest caz purta numele Iuri Andropov. Și cum la un atac cu rachete nucleare, cel mai probabil, răspunsul ar fi fost din același registru, situația se putea traduce prin escaladarea tensiunii dintre cei doi poli ai conflictului, SUA și URSS, escaladare care ar fi putut conduce la orice. Sau la... nimic. La propriu, nimic.

Pentru a decide ce să facă, dacă să transmită mai departe semnalul de alarmă sau nu, colonelul Petrov avea la dispoziție cîteva zeci de secunde. Și o bună intuiție. Acesta știa că sistemele antirachetă au și slăbiciuni tehnice care le pot determina să dea greș. Plus, a gîndit el, dacă ar fi fost vorba de un atac nuclear, acesta ar fi fost unul masiv, nu cu doar cinci rachete, care nu ar fi provocat pagube majore. Mai mult de atît, radarele de la sol nu indicau nici un semn de atac. Astfel, după nici cinci minute de analiză, Stanislav Petrov a raportat incidentul ca fiind alarmă falsă, deși, cum  a mărturisit ulterior, era doar pe jumătate convins că a luat decizia corectă.

Totuși, ce anume declanșase alarma falsă? O combinație dintre razele de lumină ale soarelui și norii de înaltă altitudine ar fi fost interpretată greșit de unul dintre sateliții sovietici.

Bine că nu și de istorie. Care putea continua.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Foto: wikimedia commons