O comoară a daco-românisticii
Nu demult, mi-a căzut în mînă un „document“ stupefiant. Este vorba despre cartea în limba engleză (scrisă, tradusă?) In Pursuit of the Treasure/În căutarea comorii, a doamnei Elena Călugăru Baciu. Despre autoare aflăm cîteva lucruri din nota („bio-bibliografică“) finală şi din două diplome reproduse în copie color la sfîrşitul volumului. Doamna Baciu (care ne şi priveşte, de altfel, cu un aer uşor melodramatic, dintr-o fotografie „ataşată“ fişei personale) s-a născut la Bucureşti, în 1943. În 1972, a făcut prima facultate – de „Literatură Română“ – în Capitală. Zece ani mai tîrziu, face din nou – probabil, dintr-un exces de afectivitate pentru lumea Literelor – Filologia, de data aceasta la Iaşi (secţia Română-Engleză). Conform diplomelor amintite, elaborate de o instituţie de care aud acum pentru întîia oară – Academia Dacoromână (!?) –, Domnia Sa e („prin hotărîrea Senatului Academiei Dacoromâne“ etc., etc.), actualmente, „doctor în dacoromânistică“ şi are „calitatea de conducător de doctorat în dacoromânistică“ (sic!).
Cartea în chestiune a apărut, după pagina descriptivă, succesivă titlului, la Editura Amurg sentimental din Bucureşti, în 2010, informaţie contrazisă (corectată?) de pagina de gardă (imediat următoare), unde se specifică, ferm, ca loc de tipărire, Editura Dacoromână (2010), tot din Bucureşti. Ce să zic? Căldură (încă) mare, monşer. Căldurile te apucă puternic însă abia după ce începi lectura volumului, cu atît mai mult cu cît nu ştii ce citeşti. Vreau să fim bine înţeleşi. Am experienţă de aproape trei decenii în recenzarea cărţilor, am scris despre cîteva mii de volume – mai bune sau mai proaste – pînă în prezent. Pot confirma, cu mîna pe inimă, că o carte, oricît de lamentabilă, la o inspecţie de ansamblu, revelă un conţinut, un subiect, o temă, un obiect de o oarecare transparenţă. Demersul doamnei Baciu (redactat într-o engleză morbidă) nu are totuşi această calitate. Pare un delir spontan, incontinent, unde se amestecă viguros zeităţi daco-getice, folclor românesc, proză (aşa-zicînd) poetică şi numeroase texte populare, „tălmăcite“ în limba lui Shakespeare.
Deoarece nu intră în sfera intereselor mele dorinţa de a uzurpa sofisticatul domeniu ştiinţific al „dacoromânisticii“, voi lăsa discuţia propriu-zisă a volumului experţilor, atîţia cîţi ei vor fi fiind şi atît cît ei vor fi dorind să se aplece asupra unui asemenea „tratat“. Pentru delectare, eu mă voi opri – aici – numai la versiunea engleză a tradiţionalului nostru Pluguşor, propusă de doamna Elena Călugăru Baciu (pe baza unei traduceri, înţeleg, din 1956!?). Colinda culeasă de Vasile Alecsandri (şi intitulată, iniţial, Plugul) este cunoscută de toată lumea. Ea începe în felul următor: „Aho, aho, copii argaţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi,/ Lîngă boi v-alăturaţi/ Şi cuvîntul mi-ascultaţi:/ S-a sculat mai an/ Bădica Troian,/ Ş-a încălicat/ Pe-un cal învăţat,/ Cu nume de Graur,/ Cu şaua de aur,/ Cu frîu de mătasă,/ Cît viţa de groasă/ Şi-n scări el s-a rădicat,/ Peste cîmpuri s-a uitat,/ Ca s-aleagă-un loc curat,/ De arat şi semănat./ Şi curînd s-a apucat,/ Cîmpul neted de arat,/ În lungiş/ Şi-n curmeziş./ S-a apucat într-o gioi,/ C-un plug cu doisprezece boi/ Boi bourei,/ În coadă cu dălbei,/ În frunte ţintăţei./ Mînaţi, copii, hăi, hăi!“ (Vasile Alecsandri – Poezii populare ale românilor, EPL, 1966, p. 320) Aceste versuri constituie varianta canonică a Pluguşorului, înregistrată de Alecsandri.
Iată „traducerea“ textului de mai sus în engleza acceptată/receptată de doamna Baciu: „Aho, aho, children servants/ Stop a bit, don’t farther drive!/ Next to oxen be adjoining/ And the word listen to me:/ That last year raised a son/ Being he brother Troian/ Riding Graur, horse so bold/ Brighting with his saddle of gold/ Bearing his rein of silk,/ Both seem something so big,/ Looking for over the fields/ A clean land for sowing./ Helped by oxen with white-tailed/ Rising up twelve for working./ Seeing them with blaze forheaded/ Drive on children, drive away!“ (Elena Călugăru Baciu – In Pursuit of the Treasure, EAS/ED, 2010, p. 102-3) Întrucît nici timpul, nici spaţiul, nici psihicul nu-mi permit să dezvolt discuţia (ar fi trebuit să pun „sic!“ practic după fiecare cuvînt englezesc din această „traducere“), îi rog pe elevii studioşi, de gimnaziu şi liceu, care se pregătesc pentru examenele Cambridge (FCE sau CAE) să sublinieze (cu roşu) erorile de limbă din textul de mai sus. Va fi un exerciţiu util în procesul învăţării, dar devastator totodată pentru mînă, care, garantez, le va rămîne încovrigată deasupra hîrtiei de atîta efort.
Eu mai semnalez doar faptul că, pe aceeaşi pagină de gardă, apare informaţia următoare: „This book was lectured by Prof.univ.dr. Ştefan Avădanei and Prof.univ.dr. Noemi Bomher.“ Ideea doamnei Baciu Călugăru este că amintiţii profesori „au citit“/„au lecturat“ (şi, implicit, „au aprobat“!) volumul de faţă. To lecture înseamnă însă, în engleză, a ţine o prelegere/a ţine un curs/a preda. Pentru că domnul Ştefan Avădanei şi doamna Noemi Bomher îmi sînt colegi la Litere, am hotărît să-i întreb despre legăturile dumnealor cu „comoara“ doamnei Baciu. Mi-au mărturisit amîndoi că nu au citit niciodată cartea respectivă, darămite să-i mai ţină şi prelegeri.
Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.