Numărul cinci

Pe la începutul anilor ’20. În sudul Franței, în apropiere de localitatea Grasse, capitala mondială a parfumurilor. Coco Chanel și parfumierul Ernest Beaux. Întîlnire deloc întîmplătoare.

Iubitul lui Coco de atunci, ducele Dmitri Pavlovici, vărul reginei Maria, le făcuse cunoștință celor doi cu ceva timp înainte. Tatăl lui Beaux fusese parfumierul țarului și își petrecuse o mare parte din tinerețe la Sankt Petersburg. Parfumul avea un loc de cinste la curtea Rusiei. O dovadă ar putea fi uimirea (cu iz pozitiv) exprimată de presa franceză în urma comenzilor de parfumuri făcute de domnul Legrand, furnizorul oficial al împăratului Rusiei, cu ocazia sărbătorilor de încoronare a lui Nicolae al II-lea. Nu este, așadar, de mirare că ducele Dmitri ar fi sfătuit-o pe Coco Chanel că trebuie să aibă și un parfum care să se ridice la standardul casei ei de modă. Vorbim de Chanel, deci produsul ei trebuia să fie altfel decît tot ceea ce exista pînă atunci, adică parfumuri cu arome exclusiv florale sau citrice, cu denumiri pompoase, găzduite de flacoane cu ornamentații complicate.

În laboratorul lui Ernest Beaux a început spectacolul. De arome, substanțe, compuși și multe eprubete. Parfumierul a pregătit zece eșantioane (unele surse susțin că cinci, alte surse spun că 80) de parfumuri numerotate de la 1 la 5 și de la 20 la 24. Decizia asupra formulei finale îi aparținea doamnei Chanel. A ales numărul 5 (după toate sursele).

Alegere deloc întîmplătoare. Beaux adăugase în mostra cu numărul 5 o grupă de ingrediente pe care nu o mai folosise înainte în nici un parfum: aldehide, substanțe chimice care dau o notă picantă și care fac parfumul să persiste cît mai mult. Mirosul foarte puternic a atras-o imediat pe Chanel.

„Un parfum cum nu este altul. Un parfum pentru femei, cu miros de femeie“, a caracterizat Coco Chanel noua creație îmbibată cu arome de iasomie (preferata ei), trandafir, lemn de santal și vanilie, numită simplu Numéro 5 și ambalată într-un flacon la fel de simplu și pătrățos, cu o grafică curată a etichetei.

De aici încolo tot ce mai trebuia era ca Numéro 5 să ajungă la nasul publicului.

Coco Chanel și-a invitat mai mulți prieteni, printre care și parfumierul Beaux, la o cină într-un restaurant cunoscut de pe Riviera Franceză și pur și simplu a pulverizat din noul parfum în jurul mesei la care stăteau. Nu a existat nici o femeie care să treacă prin preajmă și să nu se oprească să întrebe ce parfum învăluia aerul de acolo.

După toate simțurile, unul istoric.

Foto: D. Călinescu